La ora 22:56, în seara zilei de 20 iulie 1969, lumea noastră s-a schimbat pentru totdeauna. Doi americani, Neil Armstrong și Buzz Aldrin, au pășit pe Lună. Una dintre marile realizări ale secolului XX a devenit posibilă datorită misiunii Apollo 11. Pentru ca astronauții să ajungă acolo, au trebuit să depășească forța gravitațională a Pământului.
Cel mai mare consum de energie a avut loc în primele minute după lansare — în primele mile ale călătoriei — mult mai mult decât în următoarele zile, când au străbătut jumătate de milion de mile.
La fel este și cu păcatul. Una dintre cele mai dificile lupte din lume este să rupi o obișnuință rea sau să renunți la păcat. Păcatul are o forță gravitațională uriașă. Păcatul este adictiv. La început poate părea inofensiv, dar odată formată obișnuința, ea ne trage într-o direcție greșită.
A scăpa de tendințe adânc înrădăcinate — furie, nerăbdare, critică, egoism — cere mai mult decât puțină voință și câteva ajustări. Este un „lift-off” dificil, dar odată depășită atracția păcatului, libertatea capătă o dimensiune cu totul nouă.
📖 Romani 6:1–14
Se spune că unii oameni fac singurul „exercițiu” prin faptul că sar la concluzii greșite. După ce a vorbit în capitolele 1–5 despre iertare, justificare prin credință și dreptatea lui Dumnezeu, Pavel se teme că unii vor trage concluzia: „Dacă oricum Dumnezeu ne iartă, atunci nu contează dacă păcătuim în continuare.”
Unii continuă să păcătuiască voluntar. Rasputin, călugărul nebun și manipulator, îi învăța pe oameni să păcătuiască tocmai pentru ca Dumnezeu să-i poată ierta mai mult, ca ei să „experimenteze” mai mult din dragostea Sa. Alții păcătuiesc involuntar — fiind prinși într-o dependență: alcool, droguri, materialism, accese de furie, imoralitate, furt, lăcomie, minciuni sau alte obișnuințe.
Pentru fiecare om, întrebarea este: „Să continuăm?” Răspunsul lui Pavel este categoric: „Nicidecum!” (Romani 6:1,15) Harul nu este o scuză pentru păcat, ci este motivația să nu mai păcătuim.
Pavel pune trei întrebări fundamentale:
- Ce vezi când privești la cruce? (v.1–10)
Argumentul lui Pavel este următorul: Nu poți continua în păcat pentru că ai murit. Botezul tău arată acest adevăr:
- Când Isus a murit pe cruce — ai murit și tu cu El (v.3).
- Când Isus a fost îngropat — ai fost îngropat și tu.
- Când Isus a înviat — ai înviat și tu (v.4).
„Omul tău vechi a fost răstignit” (v.6). De aceea, „nu mai suntem robi ai păcatului”.
Episcopul Taylor-Smith l-a întrebat odată pe un tânăr:
— Ce vezi când privești la cruce?
Tânărul a răspuns:
— Îl văd pe Isus și doi tâlhari.
— Ce mai vezi?
— Soldații care trag la sorți… Ce încercați să aflu?
Episcopul i-a spus:
— Dacă asta e tot ce vezi, vei avea probleme în viața creștină.
Eu, când privesc la cruce, mă văd pe mine însumi.
Eu am fost răstignit cu Hristos.”
A deveni creștin nu este o mică adăugare la viață. Este o viață nouă.
- Ce vezi când te uiți la tine însuți? (v.11)
Pavel spune: „Socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu.” Este vorba despre o imagine de sine complet nouă.
Eu am murit pe 16 februarie 1974: „omul meu vechi” a murit, iar o creație nouă a apărut — vie pentru Dumnezeu și eliberată de puterea păcatului.
Nu trebuie să spui: „Sunt alcoolic pentru că a fost și tatăl meu.” sau „Sunt temperamental pentru că și mama era.” Tu poți fi diferit. Dumnezeu îți oferă o nouă identitate.
Sfântul Augustin trăise în imoralitate până la 32 de ani, când L-a întâlnit pe Isus — ca răspuns la rugăciunile mamei sale. După convertire, a întâlnit o femeie cu care trăise în păcat. Când l-a chemat după nume, el a fugit.
Ea a strigat:
— „Augustin! Nu mă recunoști? Sunt eu!”
El i-a răspuns:
— „Știu că ești tu, dar nu mai sunt eu.”
- Cum acționezi pe baza a ceea ce vezi? (v.12–13)
Teologul Lesslie Newbigin scria:
„Oricine a privit cu sinceritate la cruce știe ce înseamnă moartea împreună cu Hristos — și știe că este o realitate profundă și costisitoare. Dar știe și că eul care a murit este încă viu și trebuie omorât mereu. Viața nouă în Hristos trebuie îmbrăcată zilnic.” (Household of God, p.119)
Sfințenia nu este instantă — ci un proces de o viață întreagă. Nu trebuie să continui în tipare adictive ale păcatului. Odată ce ai văzut adevărul și ai crezut, acționează. Vei fi ispitit — dar poți rezista, lupta, refuza. Nu capitula. Oferă-te pe tine însuți lui Dumnezeu pentru planurile Lui.
Creștinii păcătuiesc. Dar Isus îți oferă iertare și te aduce înapoi pe cale. Pentru că nu mai ești rob al păcatului, ci elibera(n)t să trăiești o viață nouă pentru Dumnezeu.
Rugăciune
Doamne, privind din nou la crucea lui Hristos,
Îți mulțumesc că m-ai eliberat ca să trăiesc o viață nouă.
Îți mulțumesc că ai schimbat păcatul meu cu neprihănirea lui Hristos
și că sunt liber de tiparele și obișnuințele vechii vieți.Astăzi Îți ofer întreaga mea ființă.
Duhule Sfânt, ajută-mă în acest proces de-o viață
să trăiesc precum omul nou care sunt cu adevărat în Hristos.Amin.
© Nicky Gumbel, 2024
Acest plan de lectură este adaptat după cartea „30 de zile” de Nicky Gumbel.
Este publicat de Hodder and Stoughton în Marea Britanie și de HarperCollins Christian Publishing în SUA.
