Evanghelia nu ne împăcă doar cu Dumnezeu – ne împăcă unii cu alții.
Acesta este un mesaj central al Efesenilor 2. Pavel scrie unei biserici divizate, formată din evrei și ne evrei – două grupuri cu profunde tensiuni religioase, culturale și istorice. Generații întregi, trăiseră cu bariere între ei, modelate de neîncredere și diferențe. Dar în Isus, se întâmplase ceva radical: acele vechi ziduri se prăbușiseră.
Prin Dumnezeu, spune Pavel, atât evreii, cât și ne evreii au acces la Tatăl printr-un singur Duh. Nu pe căi diferite. Nu prin uși separate. Ci împreună, prin același Mântuitor și în același Duh. Nu sunt „ei” și „noi”, ci „noi”.
Acesta este mai mult decât un adevăr spiritual; este o realitate relațională. Isus nu a murit doar pentru a ne împăca cu Dumnezeu. El a murit pentru a ne face o singură familie. La cruce, ostilitatea a fost răstignită, iar în învierea Sa s-a născut un nou tip de comunitate, una marcată de har, smerenie și identitate comună.
Trăim într-o lume divizată. Însă Biserica este menită să fie un loc în care aceste diviziuni nu ne definesc. Nu originile noastre, nu poveștile noastre, nu statutul nostru social.
Doar Hristos.
Așadar, în timp ce reflectăm asupra acestui verset, amintiți-vă: nu venim doar singuri la Dumnezeu. Venim alături de alții. Și asta înseamnă că nu căutăm doar pacea personală cu Dumnezeu. Căutăm și pacea unii cu alții.
Sursa: You Version
