„Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate” Proverbe 29:22
Adame, ai fost creat să fii puternic. Dar puterea e un dar cu două tăișuri: în mâna unui bărbat matur, devine adăpost; în mâna unui bărbat lipsit de maturitate, devine armă. Și nu există nimic mai trist decât un bărbat care își rănește ființa care i-a fost dată să o iubească.
Puterea care apasă, nu ridică
Începe totul subtil. O voce mai ridicată decât trebuie. O privire aspră care îngheață. Un cuvânt aruncat la nervi. Apoi, fără să-ți dai seama, ajungi să-ți vezi familia călcând pe vârfuri în preajma ta. Nu din respect, ci din frică.
Furia, controlul și abuzul nu apar peste noapte. Se construiesc din oboseală, frustrări nerostite, așteptări nerealiste și, mai ales, din lipsa auto-cunoașterii. Și atunci, puterea ta, care trebuia să protejeze, începe să devină pericol.
Furia nu e doar emoție, e un mesager.
Îți spune că ești rănit, copleșit, frustrat sau speriat. Dar dacă nu o asculți, ci o lași să vorbească în locul tău, devine un dictator nemilos. Și furia bărbatului e grea. Nu pentru că el e rău, ci pentru că cei din jur îl privesc ca pe o forță. O forță care, în loc să fie zid, devine cutremur.
Dar, nu toți bărbații țipă. Unii își exprimă puterea prin control rece:
- – Decizii impuse fără discuție.
- – Restricționarea libertății partenerei sub pretext de protecție.
- – Manipulare emoțională („Dacă m-ai iubi, ai face asta”).
Controlul maschează frica. Frica de pierdere, de respingere, de neputință. Dar masca nu schimbă adevărul: cei controlați se simt sufocați, nu iubiți. Când furia nu e gestionată și controlul devine obișnuință, apare abuzul: verbal, emoțional, fizic, financiar, social, spiritual. Și nimic nu distruge mai repede un cămin decât un bărbat care a uitat că puterea lui i-a fost dată pentru a binecuvânta, nu pentru a frânge.
Adam, puterea ta nu e greșită, dar e incompletă fără caracter. Poți fi stânca de care toți se sprijină sau bolovanul care îi strivește. Poți fi scut sau sabie. Poți fi un zid care protejează sau un lanț care leagă robi. Nu ți se cere să renunți la forța ta, ți se cere s-o sfințești. Să lași ca energia care ar putea controla să devină energie care construiește. Să lași ca glasul care ar putea răni să devină glas care încurajează. Să fii puternic fără să fii periculos.
Dragă Adam, puterea ta devine slavă când e folosită să ridice, și devine rușine când e folosită să apese.
Exercițiu de reflecție:
- Când a fost ultima dată când ai simțit că cei dragi, mai degrabă se tem de tine, nu te respectă?
- Care este primul semn la tine că furia sau controlul preiau conducerea?
- Ce pas concret poți face astăzi pentru a transforma puterea ta din armă în protecție?
