Giulgiul din Torino, celebrul obiect considerat de milioane de credincioși drept pânza funerară a lui Isus, rămâne o sursă de dezbatere acerbă între oamenii de știință, teologi și publicul larg. O nouă analiză realizată de cercetătorul brazilian Cicero Moraes, publicată în revista Archaeometry, propune o ipoteză inedită: imaginea de pe giulgiu ar fi rezultatul unei tehnici artistice medievale, nu al contactului direct cu un trup real, așa cum au susținut unele voci până acum.
Moraes, expert în modelare 3D, a comparat două metode de reproducere a imaginii de pe giulgiu: una pe baza unui corp uman real, alta folosind o sculptură în relief. Concluzia sa este că cea de-a doua variantă, cu relief artistic, reproduce cu cea mai mare acuratețe imaginea enigmatică imprimată pe pânza originală. El afirmă că rezultatul susține ideea că giulgiul a fost creat ca o operă de artă – poate cu ajutorul unui șablon sau al unei matrițe – și nu obținut prin contactul direct cu un cadavru. „Imaginea de pe Giulgiul din Torino este mai coerentă cu o reprezentare artistică în relief decât cu amprenta directă a unui corp uman”, susține cercetătorul, completând că o astfel de matriță ar fi putut fi realizată din lemn, piatră sau metal, zonele de contact fiind pigmentate sau chiar încălzite local pentru a produce tiparul observat.
Susținătorii autenticității consideră totuși că o serie de elemente rămân greu de explicat doar prin mijloace artistice: acuratețea anatomică impresionantă, prezența polenului de origine orientală și prelevările de sânge compatibile cu o persoană crucificată. În schimb, scepticii se sprijină pe rezultatele analizei cu carbon radioactiv efectuate în anii ’80, care a sugerat o datare a pânzei în intervalul secolelor XIII–XIV – perioadă ce corespunde cu momentul apariției giulgiului în sursele istorice europene.
Controversele persistă și azi. Recent, noi studii cu raze X au indicat posibila vârstă de 2000 de ani a țesăturii, teorie care contrazice datările anterioare cu carbon. În paralel, analizele ADN descoperă prezența unor urme genetice de origine diversă (europeană, nord-africană, indiană, arabă), sporind și mai mult misterul acestui artefact venerat și contestat în egală măsură.
Astfel, Giulgiul din Torino continuă să fie un obiect aflat la intersecția dintre credință, știință și artă, iar dezbaterile în jurul său rămân departe de un verdict final.
Sursa | Christian Today
