Odată cu eliberarea unor oraşe precum Qaraqoshi şi Bashiqa, situate în apropierea ruinelor oraşului antic Ninive, de sub ocupaţia teroriştilor Statului Islamic, locuitorii care s-au refugiat încep să se întoarcă la casele lor şi unii lideri creştini şi-au exprimat speranţa că viaţa va reveni la normal.
„Sunt optimist, da, foarte optimist. Când te uiţi împrejur vezi că viaţa oamenilor revine la starea de dinainte”, spune arhiepiscopul bisericii catolice siriene din Qaraqosh, Yohanna Petros Mouche.
O vizită cu maşina prin Qaraqosh dovedeşte că lucrurile chiar stau aşa. Un băiat trece pe lângă noi pe o bicicletă având în mână o pungă cu pâine. Pe un perete a unei case din Bashiqa, care a fost arsă de extremiştii ISIS în timp ce se retrăgeau, scrie cu graffiti: „Ziua de mâine va fi mai frumoasă.”
Reîntoarcerea creştinilor este mai evidentă în oraşul Qaraqosh. Aproximativ 1500 de familii-peste 20% din totalul populaţiei creştine din oraş înainte de invazia ISIS- s-au întors la casele lor. Părintele George, un preot din biserica locală, a ajutat prin intermediul unei organizaţii numite Centrul de Încurajare şi Ajutor la repatrierea celor care au fugit din calea ISIS.
Cu un zâmbet larg pe faţă, el spune: „Aproape 50 de persoane pe zi vin şi se înregistrează în centrul nostru pentru a beneficia de ajutor la reconstruirea caselor. Credem că acest număr va creşte.”
Centrul a fost ridicat pentru a coordona ajutorul pentru reconstrucţia caselor distruse. Părintele George explică faptul că lucrătorii centrului au numărat 6.936 de case în Qaraqosh care au fost afectate încadrându-se în una din categoriile de la A la C, în funcţie de nivelul de distrugere: „Nivelul C înseamnă un nivel redus de distrugere, case care pot fi reparate cu o sumă de până la 5.000 de dolari. La nivelul B sunt case are au fost arse sau distruse într-o proporție mai ridicată şi care necesită reparaţii mai extinse. Nivelul A reprezintă casele care au fost distruse în totalitate, în special din cauza bombelor. În Qaraqosh avem 4.774 case la nivelul C, 2.046 la nivelul B şi 116 sunt de nivelul A.”
Pentru fiecare casă s-a întocmit un raport unde sunt prezentate detaliat fiecare uşă sau fereastră distrusă, se specifică dacă sunt găuri în pereţi sau alte stricăciuni astfel încât atunci când proprietarul se întoarce lucrătorii centrului pot estima cu exactitate costurile reparaţiilor.
Atunci când o solicitare de reparaţii este aprobată de către centru, o sumă de bani este eliberată către proprietarul casei care este responsabil să-şi angajeze oameni şi să achiziţioneze materiale pentru a realiza reparaţiile. La centru există şi o listă cu meseriaşi care îşi oferă serviciile pentru reparaţii. Centrul solicită proprietarilor să fie responsabili cu banii care îi primesc, astfel încât aceştia trebuie să păstreze chitanţe pentru cheltuielile efectuate şi trebuie să returneze orice sume de bani rămase necheltuite. Unii proprietari participă şi cu economiile proprii la cheltuielile de reparaţii.
În Bashiqa, aflat la 32 de km nord de Qaraqosh, există un centru similar cu spaţii unde oamenii pot şi înnopta până când casele le sunt reparate.
„Primele 52 de case au fost reparate. Vom începe reparaţiile la un lot de alte 30 de case,” a declarat părintele Poulos, un preot din Bashiqa.
La o plimbare prin mijlocul oraşului, părintele Poulos ne arată casele care se află în reconstrucţie. La una din ele, care este renovată cu banii centrului, proprietarul spune ca vopseaua albastră de pe exteriorul casei a cumpărat-o cu banii lui. ISIS a distrus uşile şi geamurile de la multe case, însă acestea au fost înlocuite cu fonduri de la centru.
Un alt proprietar ne explică că i-au fost necesare patru luni ca să-şi repare casa şi că, în tot acest timp, a stat cu o pușcă Kalașnikov lângă el ca să se protejeze în cazul unui eventual atac. Acum, după ce a terminat reparaţiile, soţia şi cei trei copiii s-au întors şi ei şi i s-au alăturat. „Casa noastră a fost nou construită atunci când ne-au invadat extremiştii ISIS. Am locuit în ea doar 6 luni şi apoi am fost nevoiţi să fugim în localitatea Dohuk. Noi am fost primii care ne-am reîntors.”
Nesiguranţa şi costul ridicat al reconstrucţiei sunt motivele principale pentru care mulţi creştini din regiunea Ninive nu se vor mai întoarce la casele lor. Oamenii se reîntorc, însă procentul populaţiei creştine din zonă nu va mai fi la fel de ridicat ca înainte potrivit unui raport despre Orientul Mijlociu publicat în luna iunie. 50% din creştinii din Iraq au părăsit deja ţara.
Mulţi din creştinii care se reîntorc vin din Kurdistanul Irakian. Această regiune a fost considerată o zonă sigură pentru minorităţile religioase, însă un raport recent al Centrului american pentru libertate religioasă USCIRF arată o creştere a extremismului și în această zonă.
Spre deosebire de Ninive, creştinii care s-au refugiat din capitala Bagdad rămân vulnerabili dacă se întorc. Proprietarii de magazine spun că li se cere taxă de protecţie, iar fetele creştine nu se simt în siguranţă când merg pe stradă. Un atac brutal asupra unei creştine vârstnice ce a avut loc în luna august de către un grup de oameni înarmaţi a fost „un mesaj pentru creştinii din Iraq care s-au refugiat în Kurdistan sau în alte zone din Irak să nu se mai întoarcă,” spune William Warda, coordonatorul Alianţei pentru Minorităţi din Irak.
Traducere de Ionuț Poteraș
