Hatun Tash: o fostă musulmană plătește scump pentru a predica Evanghelia în Marea Britanie

Hatun Tash a fost bătută, înjunghiată și scuipată. Viața ei a fost deseori amenințată iar casa ei a fost spartă. A fost forțată să trăiască într-un cort, mutându-se dintr-un loc în altul pentru a fi în siguranță. În ultimii patru ani, nu a avut o adresă fixă. În timp ce vorbește cu naturalețe despre toate acestea, este greu să nu ne gândim la descrierea lui Pavel despre suferințele pe care le-a îndurat el pentru Evanghelie, în a doua epistolă către Corinteni, capitolul 11. Tash nu a naufragiat încă, dar restul pare izbitor de similar.

Tash este o fostă musulmană care s-a dedicat evanghelizării celor cu care a împărtășit islamul. Dar tacticile ei (într-o ocazie, a făcut găuri într-o ediție de lux a Coranului) au fost controversate. Musulmanii radicali au încercat literalmente să o omoare din această cauză. În 2023, un convertit la islam a fost condamnat la 24 de ani de închisoare pentru că a complotat să o împuște mortal la Speakers’ Corner – o zonă din Hyde Park din Londra faimoasă pentru libertatea de exprimare, predicile în aer liber și dezbaterile publice aprinse care se țin acolo în aer liber. Cu un an înainte, Tash a câștigat o despăgubire de 10.000 de lire sterline de la poliție, după ce agenți de poliție au arestat-o pe nedrept în urma unui atac asupra ei la aceeași locație de către un grup de bărbați musulmani.

V-ați putea aștepta ca măcar creștinii să o sprijine pe Tash, dar se pare că ea primește în mod regulat „e-mailuri lungi cât o teză de doctorat” care îi critică aparenta lipsă de „blândețe și teamă” (formulare din 1 Petru 3:15). Tash este o predicatoare vehementă – în unul dintre cele mai populare videoclipuri ale sale de pe YouTube ea spune: „Mohamed este în mod evident cel mai fals profet din toate timpurile”. Metoda ei de evanghelizare constă în a pune întrebări despre credința altora pentru a expune fisurile din acesta, ceea ce duce adesea la dezbateri și argumente aprinse.

Abordarea lui Tash provine din educația ei: a crescut în Turcia și nu a întâlnit niciun creștin până când a venit în Marea Britanie la vârsta de 27 de ani. Deși era fiica unui imam, abia când a vizitat o biserică britanică „ca turistă” și s-a împrietenit cu niște creștini a început să pună la îndoială învățăturile islamice cu care crescuse – că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, că nu a murit pe cruce și că Biblia este coruptă – și a descoperit că acestea nu erau adevărate. Această revelație a condus-o la descoperirea „Dumnezeului trinitar” și la dragostea pentru Mântuitorul Isus.

Deși stilul ei poate părea combativ pentru mulți din creștinii britanici politicoși, el este incontestabil eficient. Ea a văzut peste 1.500 de musulmani – inclusiv 20 de imami – convertindu-se la creștinism numai în Marea Britanie. Alți două mii din întreaga lume au răspuns la lucrarea ei care se desfășoară online.

Ascultarea a avut însă un preț. Nu doar atacuri fizice și amenințări la adresa siguranței ei, ci și o relație destrămată cu familia ei.  Nu că ea ar considera asta un „cost”. Este „o afacere foarte bună”, spune ea. „Ce am pierdut? Nimic. Am câștigat viața veșnică.”

Aud din nou ecoul cuvintelor lui Pavel: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.” (Filipeni 3:7-9).

Ce te-a determinat să renunți la islam și să devii creștin?

Am crescut în Turcia ca musulmană. În Turcia, oamenii vin la biserici ca turiști, pentru a le vizita. Așadar, când am venit în Marea Britanie pentru a studia, locuiam într-un sat britanic frumos, care avea o biserică. Când am intrat pentru prima dată, intenția mea era doar să privesc, ca un turist. Am fost surprinsă când doamna de la intrare mi-a spus că oamenii se rugau acolo. Am fost prezentată grupului de tineri, invitată să vin să interacționez cu ei și să-mi exersez engleza. Am început să ies cu ei. Am fost surprinsă să aflu că grupul acela era un grup de studiu biblic, ceea ce nu mă așteptam. Câteva săptămâni mai târziu, am fost invitată să urmez un curs Alpha (un curs de cateheză). Apoi am fost întrebată dacă vreau să fiu botezată. Nu voiam să-mi dezamăgesc prietenii. Erau amuzanți, serviabili și prietenoși, și m-am gândit că, dacă aș fi refuzat, nu ar mai fi fost prietenii mei, așa că am spus: „Sigur”.

La Sărbătoarea Paștelui de după botezul meu, oamenii vorbeau despre perioada de post. Unul s-a rugat și i-a mulțumit lui Isus că a murit pentru păcatele noastre. Am început să mă gândesc: A murit Isus? De unde știu ei? Pentru că islamul învață că Isus nu a murit, ci Allah l-a luat la El. Așa că i-am întrebat: „De unde știți că Isus a murit?” Ei au răspuns: „Pentru că așa ne spune Biblia”.

M-am gândit: Ei au internet. Cum pot să nu știe că Isus nu a murit? Sau am înțeles eu greșit? Așa că am verificat sursele islamice: Isus nu a murit. Dar era perioada de post – m-am gândit: dacă asta e o minciună, de ce ar sta flămânzi atât de mult timp? Desigur, eu eram obișnuită cu postul așa cum îl fac musulmanii. M-am gândit că nu o să mâncăm nimic timp de 40 de zile. Când mi-am dat seama că pentru ei postul înseamnă să nu mănânci ciocolată sau să nu te uiți televizor, a fost șocant pentru mine!

Știam din trecutul meu că nu pot avea încredere în Biblie, că este coruptă, așa că mi-am îndreptat atenția în altă parte: am căutat pe internet. Acolo am aflat că Isus Hristos a murit pe cruce. Am început să cercetez mai mult și nu am găsit nimic care să mă facă să cred că Isus nu a murit. Este un eveniment istoric. Asta înseamnă că Coranul greșește. Autorul Coranului este Allah, ceea ce înseamnă că zeul islamului, Allah, greșește. Atunci începi să te gândești: ce alte minciuni mai spune islamul?

M-am dus la o moschee din Londra și am cumpărat un Coran în turcă și câteva biografii ale lui Mahomed. Cel pe care musulmanii sunt învățați să-l iubească și să-l respecte era foarte diferit de ceea ce spunea biografia. Chiar dacă ai un pistol la tâmplă, nu poți iubi pe așa cineva! Felul în care interacționa cu femeile, cu prietenii săi, cu non-musulmanii, mă deranja foarte mult. Am ajuns să mă gândesc: standardele mele morale sunt mai bune decât ale lui Mahomed. Nu mai pot fi musulmană.

Am părăsit islamul, dar nu te faci creștin doar pentru că islamul este fals. Trebuie să-ți dai seama de ce vrei să fii creștin. Așa că am început să citesc Biblia. La un an după botezul meu, am îngenuncheat și L-am rugat pe Domnul să mă ierte și să mă accepte ca pe unul dintre copiii Săi. Acela a fost momentul în care am fost înfrumusețată de Dumnezeul glorios al Bibliei.

Cum a reacționat familia ta?

Nu este bine să le spui celor dragi că ești creștin. Înveți multe lucruri pe parcurs. Nu știam că în islam există pedeapsa cu moartea pentru apostați. Nu știi că familia ta s-ar putea să te renege. Te gândești: Ei mă iubesc. Poate că mie nu mi se va întâmpla asta. Dar pentru ei nu este o alegere. Ei trebuie să fie credincioși islamului.

Lucrurile au fost interesante cu familia. Ei au nevoie de rugăciune.

Este un preț mare pentru tine.

Nu consider că este un preț mare. Isus și-a dat viața pentru ca eu să pot avea viață; ăsta este un preț. Consider că este o afacere foarte bună, pentru că ce am pierdut? Nimic. Am câștigat viața veșnică. Nu m-a costat nimic. M-a făcut bogată. Acum nu numai că am o casă în ceruri, dar sunt în sânul Tatălui. Mi se pare uimitor.

Povestește-ne despre mărturia ta în fața musulmanilor.

Am început să mă rog în fața moscheilor, apoi intram înăuntru și vorbeam cu oamenii. Am început să împart fluturași pe care scria: „Isus te iubește”.

Mai târziu, am început să merg la Speakers’ Corner. Acolo stăteam la început printre britanici politicoși, și priveam cum musulmanii îi atacau și provocau pe creștini. Mi-au spus că Dumnezeul Bibliei este rău. Vorbeau despre referințe din Osea – nici măcar nu știam că Osea este o carte din Biblie! Am plecat foarte descurajată. Nu știam cum să le răspund la întrebări.

Dar mergeam în fiecare săptămână, iar aceiași musulmani puneau aceleași întrebări. Nu aveam suficient timp în timpul săptămânii pentru a găsi răspunsuri la toate întrebările, dar învățam câte puțin în fiecare săptămână. Trebuie să studiezi mult despre islam, pentru că oamenii cu care interacționezi la Speakers’ Corner nu sunt doar niște vecini care merg la moschee; ei sunt special instruiți să se apropie de creștini, ca niște misionari musulmani.

Pe măsură ce am început să aprofundez islamul, am aflat mai multe lucruri pe care nu le știam înainte. Mă gândeam: „Uau, nimeni nu ar trebui să fie musulman! Acestea sunt învățături care pun în pericol viața non-musulmanilor și a musulmanilor deopotrivă. Te face să te îngrijorezi serios. Așa că am început să dezvolt intenționat stilul combativ, încercând să trag islamul la răspundere, punând întrebări musulmanilor. Îmi amintesc că prima întrebare a fost: „Profetul vostru s-a căsătorit cu o fetiță de șase ani. Este asta în regulă?” Musulmanii nici nu aveau habar.

Cum de musulmanii nu cunosc aceste elemente ale credinței lor?

Când creștinii merg la biserică, în strană se află o Biblie; preotul explică cuvântul lui Dumnezeu și tu poți urmări din Biblie. Majoritatea musulmanilor nu vorbesc araba, așa că, atunci când memorezi versete din Coran în arabă, nici măcar nu le înțelegi sensul. Nimeni nu spune: „Bine, ia Coranul”. Imamul doar vorbește despre ceva. Orice spune imamul, tu iei de bun.

Bisericile organizează studii biblice și grupuri de casă. În islam nu există o astfel de abordare. Accentul nu se pune pe învățare, ci pe memorarea unor lucruri care sunt în polemică cu credința creștină. De la o vârstă foarte fragedă, musulmanii sunt îndoctrinați cu lucruri care contravin credinței creștine. Ei recită Sura 112, care afirmă că Allah nu are un fiu. Ei cunosc doctrina de bază, pentru că memorează aceste lucruri, dar nu studiază niciodată Coranul. În plus, în țările cu majoritate musulmană, nimeni nu spune: „Lasă-mă să-ți pun o întrebare despre islam”. Așa ceva nu se întâmplă.

Încă din primele etape ale istoriei creștine, oamenii au trebuit să-și apere credința creștină. Practic, deveneai hrană pentru lei, așa că era bine să știi de ce ai făcut acea alegere! Biblia vorbește despre a oferi un motiv pentru care suntem creștini (1 Petru 3:15). Ea spune: „Poporul meu piere din lipsă de cunoștință” (Osea 4:6). Suntem încurajați să învățăm mai multe despre Dumnezeul nostru. Musulmanii au o cultură diferită.

Versetul „a da socoteală despre credința din voi” se încheie cu un îndemn de a face acest lucru cu „blândețe și teamă” (1 Petru 3:15). Cum răspunzi la critica unor creștini care spun că modul în care interacționezi cu musulmanii este opusul acestui lucru?

Când stăteam în fața moscheilor și împărțeam pliante cu mesajul „Isus te iubește”, nimeni nu a venit să-mi spună: „Oh, asta e foarte bine. Vreau să devin creștin”. Dar când spun: „Mohamed este un profet fals, dovediți-mi că greșesc”, am dezbateri și discuții. Oamenii pleacă cu îndoieli. La următoarea mea întâlnire, unii spun: „Nu vreau să fiu musulman. Vreau să cunosc mai bine creștinismul”.

Nu cred că nu sunt blândă, în comparație cu ideologia cu care mă confrunt. Sunt suficient de iubitoare încât să le ofer adevărul, să-i ajut să vadă că există o alternativă.

De asemenea, modul în care interpretăm indiciile sociale este foarte diferit. Când un musulman îmi spune că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, iar eu îi răspund cu blândețe: „Bine, lasă-mă să caut versetul din Biblie. Dă-mi un minut. Oh, nu știu. Lasă-mă să revin la tine săptămâna viitoare.” Asta înseamnă: Da, această femeie nici măcar nu știe despre ce vorbește.

Dar dacă spun: „Păcat că Allah al tău este atât de handicapat fizic încât nici măcar nu poate avea un fiu, pentru că nu este suficient de chipeș ca să-și găsească o prietenă”, asta atrage atenția oamenilor. Atunci pot vorbi despre motivul pentru care are sens nu numai că Dumnezeul meu are un Fiu, ci și că Fiul Său s-a jertfit pentru mine și pentru tine.

Un musulman nu va deveni creștin pentru că creștinismul este adevărat. Mai întâi, trebuie să aibă îndoieli: Coranul este o carte falsă. Islamul este o religie falsă. Mahomed este un profet fals. Sparge aceste bariere, apoi prezintă Evanghelia Dumnezeului nostru glorios.

Eu expun învățăturile islamice musulmanilor pentru că oamenii nu mi le-au expus mie. Timp de 27 de ani, am fost blocată în islam. Nimeni nu mi-a spus vreodată: „Lasă-mă să-ți spun ce este Evanghelia”. Oamenii mor fără să cunoască Evanghelia, iar noi spunem să procedăm cu blândețe!

Nu putem spune pur și simplu: „Oh, musulmanii consideră ofensator faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu, că a murit pe cruce. Bine, nu voi contesta”. Creștinii își dau viața pentru ceea ce cred. Fiul lui Dumnezeu s-a dat pe Sine pentru noi. Aceste lucruri sunt foarte serioase.

Creștinii îmi trimit e-mailuri lungi în care îmi spun cât de groaznică este abordarea mea. Când vorbesc cu ei, niciunul nu-mi poate spune câtor oameni le-au predicat Evanghelia sau pe câți i-au văzut renunțând la islam. Dar eu vă pot spune că cunosc 1.573 de credincioși de origine musulmană care au renunțat la islam – 20 dintre ei imami – doar în Anglia. În afara Regatului Unit, din lucrarea online, am o listă de 2.000 de foști musulmani care trăiesc în țări cu majoritate musulmană. În prezent, am 600 de persoane care nu au niciun creștin de la care să învețe ucenicia, sau nu au nicio biserică sau creștini în jurul lor, așa că mă întâlnesc cu ei în fiecare săptămână pentru a studia Biblia online.

Am aceste numere pentru că i-am promis unei persoane care a devenit creștină că mă voi ruga pentru ei în fiecare zi timp de cinci ani. Este pe lista mea de rugăciune.

Poți să mă întreb dacă abordarea mea este urâtă, nepoliticoasă sau agresivă, dar există ceva pe care Dumnezeul meu glorios îl folosește pentru a-i scoate pe acești oameni din islam. Nu sunt eu acela. Fiecare greșeală pe care o fac, El o folosește pentru a atrage oamenii la Sine. Așadar, fraților și surorilor care spun că procedez urât, că sunt agresivă, că nu urmez instrucțiunile biblice, le spun pur și simplu: „Gândiți-vă în rugăciune la felul în care Domnul v-a chemat și fiți credincioși. Evanghelizați așa cum El vrea să o faceți.”

Aș putea să-mi petrec timpul justificându-mi abordarea, dar preocuparea mea este să fiu credincioasă și să predic Evanghelia. Dacă vă fac să vă poticniți, să vă îndepărtați de evanghelizare, vă rog să-mi trimiteți un e-mail – vă voi cere iertare – dar conștiința mea este curată.

Știu că Domnul meu îi iubește pe musulmani suficient încât s-a sacrificat și pentru ei, așa că sunt inspirat de iubirea Lui. Nu vreau ca ei să ajungă în iad, pentru că știu că Dumnezeul meu nu vrea ca ei să ajungă în iad. Dezbaterea și discuția sunt limbajul pe care îl vor învăța.

Cum arată activitatea de evanghelizare într-o moschee? Probabil că nu le place prea mult ca creștinii să vină și să evanghelizeze acolo, nu?

Păi, oamenii nu-l plăceau nici pe Isus ! Nu vreau ca oamenii să mă placă, vreau ca oamenii să se îndrăgostească de Isus. Nu sunt acolo pentru a lega prietenii. Am destui prieteni.

Mă duc la moschee vinerea, chiar înainte de rugăciune. Am un banner sau pur și simplu stau și spun: „Mohamed este un profet fals, dovediți-mi că greșesc.” Așadar, ei intră, se roagă, iar când ies, începem să avem dezbateri și discuții.

O altă metodă este să intru în moschee, să-l găsesc pe imam și să-i spun: „Sunt creștină. Cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Cred în Dumnezeul trinitar, că Isus este Fiul lui Dumnezeu care a murit pe cruce pentru păcatele noastre. Ai vreo obiecție?” Ei spun: „Da, la tot ce ai spus.” Eu spun: „Bine, să vorbim despre asta după ce termini rugăciunea” și mă îndrept spre secțiunea pentru femei. Mă așez în spate și citesc Biblia sau mă rog. Nu îmi pun văl. De cele mai multe ori, femeile de acolo vin și îmi spun: „Trebuie să te acoperi.” Eu le răspund: „Oh, sunt creștină. Părul meu este acoperământul meu.” Deci, din acel moment, ele știu că sunt creștină. Odată ce rugăciunea se termină, toate femeile încearcă să mă mărite cu fiii, frații sau rudele lor – vor să te convertești la islam – dar eu le spun foarte clar: „Nu, de fapt, sunt aici pentru că mă preocupă unde veți ajunge după ce veți muri.” Apoi încep să am discuții cu ele.

După aceea, mă îndrept spre primele persoane cu care am vorbit pentru a discuta despre autoritatea Bibliei, identitatea și lucrarea Domnului Isus Hristos și pentru a contesta învățăturile islamului. Uneori sunt bătută. Uneori sunt dată afară. Mă întorc până când aud Evanghelia, până când îi aud că spun: „Am auzit-o. Am înțeles-o și nu o vrem.” Noi nu ne închinăm unui Dumnezeu care intră cu forța în viața omului. Noi ne închinăm unui Dumnezeu care este un soț și un tată grijuliu; El vrea ca oamenii să-L aleagă de bunăvoie. Așadar, nu pot să-i oblig. Eu ți-l ofer. Tu îl accepți sau îl respingi. Tu îmi spui, iar eu trec la următoarea moschee, la următoarea persoană.

La Speakers’ Corner, ai fost hărțuită, lovită și chiar înjunghiată. În 2023, un bărbat a fost trimis la închisoare pentru că a complotat să te omoare. Cum găsești pacea când ești în pericol constant?

Nu mă consider în pericol. Oamenii din jurul meu sunt în pericol, aparent, din cauza mea.

Dar, da, oamenii m-au trântit la pământ. Au încercat să mă omoare. Mi-au spart casa. Au făcut multe alte lucruri urâte. Dar ei nu-L cunosc pe Isus, așa că nu știu altceva. Musulmanii nu știu cum să argumenteze în favoarea islamului și, prin urmare, le este mai ușor să vâneze oameni. Ei încearcă să pună capăt dezbaterii pur și simplu făcându-te să taci, separându-ți capul de corp.

Îmi trăiesc viața bucurându-mă de Dumnezeul meu trinitar. Vreau ca toată lumea să se bucure de Dumnezeu. Nu există altă opțiune pentru bucuria adevărată. Dacă nu te bucuri de Dumnezeu, pur și simplu dai greș, iar oamenii care dau greș nu știu altceva mai bun. Voi folosi fiecare suflare pe care o am pentru a mă asigura că oamenii aud Evanghelia Dumnezeului meu glorios.

Te simți vreodată speriată sau obosită de faptul că oamenii îți resping credința?

Oamenii nu îmi resping credința. Oamenii îl resping pe Isus.

Când mă trezesc dimineața, nu mă gândesc cu cine o să mă cert. Meditez la Scriptură, mă rog, parcurg lista mea de rugăciuni.

Sunt momente în care ești atât de bolnav încât nu poți face asta. Odată am fost bătută foarte rău. Eram în spital și mă gândeam: o să ratez întâlnirea cu imamul. Au fost momente în care am locuit într-un cort, pentru că nu aveam un loc sigur unde să stau. Plouă, ești într-un sac de dormit, ești udă. Afară e noroi. Vreau să ies afară și să mă cert? Primul meu gând este: unde pot să-mi beau cafeaua și să fac un duș?

Nu o văd ca pe o slujbă. Este un stil de viață. Pur și simplu îți vezi de treabă. Cunosc mulți imami care au devenit creștini. Am avut privilegiul să stau de vorbă cu un musulman care, după ce a devenit creștin, și-a adus toată familia la Hristos. Așadar, ziua mea nu se rezumă la certuri. Mi se oferă ocazia să predic Evanghelia. Și Dumnezeu este bun, pentru că acei foști musulmani sunt frații și surorile mele iubite, cu care voi petrece eternitatea. Așa gândesc eu, nu: „Da, încă o zi. Du-te și lasă-te certat”.

Ai spune că ești o persoană încrezătoare?

Nu, nu sunt deloc încrezătoare! Sunt introvertită. Dacă aș fi Dumnezeu, nu aș crea niciodată oameni. Sunt atât de… nepricepuți. Prefer câinii. Dă-mi un câine și baclava și voi fi în rai!

Dacă ne-am așeza la o cafea, după cinci minute te-ai plictisi. Nu aș avea nimic de spus, decât dacă subiectul ar fi religios. Sunt încrezătoare doar în Evanghelie, pentru că știu că ceea ce transmite este foarte eficient. Schimbă lumea. În plus, nu am prea multe de pierdut. Dacă mor, astăzi voi ajunge în sânul Tatălui.

Sursa│Premier Christianity