„Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni” (Matei 5:13).
Cu mult timp în urmă, Iov a întrebat: „Poți mânca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou?” (Iov 6:6). Cu alte cuvinte: Poate o mâncarea să fie mâncată fără sare? Răspunsul este, desigur, nu, deoarece nu ne putem bucura să mâncăm niciun aliment dacă acesta nu a fost sărat.
Să împărtășim câteva gânduri rapide despre sare:
1) Sursa de sare: În antichitate, sarea era mai necesară pentru alimente decât este astăzi, din cauza costului ridicat și a rarității condimentelor (care ar putea înlocui sarea). Ea era colectată din ținuturile sărate, unde sarea se acumulează, în special în apropierea mărilor (Ieremia 17: 6; Țefania 2: 9). În țara Canaanului, sarea era abundentă în zona Mării Moarte, care este numită în ebraică „Yam HaMelach” sau Marea Sărată (Numeri 34: 12).
2) Utilizări ale sării: Trupurile sugarilor erau frecate cu sare pentru a întări pielea (Ezechiel 16: 4), dar sarea era folosită mai ales pentru a condimenta alimentele, fie pentru a le mânca, fie pentru a le acoperi pentru a le feri de stricăciune. În cultul evreiesc, toate ofrandele erau condimentate cu sare, care este numită sarea legământului lui Dumnezeu (Levitic 2: 13; Marcu 9: 49), iar ofrandele sfinte date preoților erau numite legământ veșnic de sare. De asemenea, citim că Dumnezeu i-a dat lui David împărăția cu un legământ de sare, indicând permanența și puritatea legământului (Numeri 19: 18; 2 Cronici 13: 5).
3) Valoarea sării: Originea cuvântului „salariu” provine din cuvântul latin „salarium” derivat din rădăcina „sal” care înseamnă sare. O sumă de bani era alocată soldatului roman pentru a cumpăra sare, care era o marfă scumpă în Roma antică.
În epocile ulterioare, valoarea sării a scăzut. De exemplu, în perioada în care Imperiul Otoman stăpânea Orientul Mijlociu (secolele XVI-XX), în timp ce inspectorii săi cercetau mărfurile pentru taxe vamale, atunci când vedeau saci cu sare, spuneau pur și simplu în turcă: „Tuz ” (sare), ceea ce înseamnă că nu este nimic (nu se percepea taxă pe sare). Cuvântul a intrat în dialectele arabe colocviale ca „ṭuz”, care este o insultă în arabă, spus în batjocură pentru ceva sau cineva fără valoare.
4) Sarea se strică: Într-o discuție talmudică, a fost ridicată o întrebare: „Când sarea se strică, cu ce se sărează pentru a o păstra?” Rabinul Yehoshua: „Cu placenta unui catâr”. Ei i-au spus: „Dar ce, există o placentă de catâr (deoarece acesta nu fată)?” Rabbi Iehoshua a răspuns: „Și sarea? Se strică sarea?” (Bekhorot 8, b). De fapt, sarea ca substanță nu se strică, dar dacă nu este pură sau amestecată cu alte substanțe, atunci se poate strica. Credincioșii sunt sarea pământului, iar dacă sarea lor se strică (își pierde salinitatea) din cauza amestecului cu murdăria (plăcerile și păcatul lumesc), atunci nu mai este bună la nimic. Unul dintre sensurile verbului devine fără gust „moraino” în greacă este să devii prost. Ce pierdere atunci când unui credincios îi lipsește înțelegerea și comportamentul spiritual astfel încât ajunge să își piardă gustul distinctiv și să arate ca un prost!
5) Întrebări sărate cu urgență:
- Dacă orice jertfă a fost condimentată cu sare, ne oferim noi astăzi în mod constant trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu și trăim în tot ceea ce îl privește pe Dumnezeu cu puritate și credincioșie?
- Avem noi sare în sufletele noastre, adică trăim și ne comportăm într-un mod sfânt? Sarea din suflet este singurul fel de sare care nu crește tensiunea arterială.
- Este clară diferența noastră în gândire și comportament față de oamenii lumii? Dacă lucrezi pentru Domnul cu puritatea sării, ai încredere că semnul Domnului va fi evident în și prin tine. Lasă-L pe Dumnezeu să fie prezent în viața ta pentru ca tu să fii un lucrător care nu trebuie să se rușineze și nu acceptă o viață comodă în care nu aleargă pentru nici un premiu! (2 Timotei 2: 15; Proverbe 12: 27).
- Noi suntem sarea care păstrează lumea, așa că se pune întrebarea daca aroma (gustul) noastră este cunoscută? Să nu ne pierdem gustul (salinitatea) și să devenim inutili, nereușind să atingem scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu.
„Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ nici pentru gunoi ci este aruncată afară.” (Luca 14: 34-35). Fără o viață curată și o umblare credincioasă, ne pierdem mărturia creștină în lume și am putea fi călcați în picioare de oameni.
Sursa: All Israel News
