”Am intrat în magazin istovit. Nu vroiam decât să-mi fac cumpărăturile şi să plec. Atunci, s-a trânit cineva în mine. A început să mă agreseze. Am protestat. Am început să lovesc cu pumnii. Trebuia să scap! Apare poliţia. Omul din faţa mea are geaca ruptă şi un dinte scos. Eu sunt istovit. Ca prin vis mă iau pe sus şi mă aruncă într-o celulă mizeră. Apa picură. Aud de undeva, de departe tare, cuvântul: 6 luni. ŞASE!!!!! Pentru că am întors un pumn unei persoane care m-a provocat din senin! ŞASE!!! Cine?? Cineee??!!! Ameţesc. Mă sprijin pe cimentul rece. Încep…
Autor: Știri Creștine
Am intrat pe o uşă. E rece. Ziduri gri mă înconjoară. Peste tot pe unde mă mut, mă urmăreşte un gardian. Pasii se aud sinistru pe cimentul rece. Uşi grele de fier se deschid în faţa mea şi apoi se închid trântindu-se. Mă aşez pe un scaun şi apare primul deţinut. Încearcă să păstreze atitudinea de om indiferent, dar imediat ce începem să povestim, masca îi cade de pe faţă. În spatele ei se află un om care tânjeşte după iubire, după încredere şi după iertare. El are o poveste. După el, mai urmează şi alţii. Cel mai mult m-a…
Când ai o problemă, e mai uşor să trăieşti în negare şi să te prefaci că nu se întâmplă nimic. Astfel, nu vei fi nevoit să faci faţă realităţii care te înconjoară. Închizi problema care te frământă în cel mai adânc beci şi o laşi acolo. Numai că uităm că ea putrezeşte şi dintr-o problemă minoră, se transformă într-un muchegai care cuprinde întreaga fiinţă. E grea treazirea. E mai uşor să ne minţim că avem o relaţie personală cu Dumnezeu decât să recunoaştem că pe zi ce trece ne îndepărtăm tot mai mult. E mai uşor să ignori acel sentiment…
Doamne, Înaintea Ta vin cu smerenie. Sunt un om păcătos, un om care greşeşte des şi nu Te slăveşte îndeajuns. Ţi-am promis loialitate şi puritate. În schimb, ţi-am oferit trădare şi mizerie. Am crezut că am să pot singur să mă ţin de promisiunile făcute înaintea Ta, m-am luptat să acopăr toate golurile, să fiu perfect, să pot să fiu fericit. M-am minţit şi amăgit singur, am căutat rezolvare în locurile în care nu trebuia nici măcar să păşesc. Am luptat. Promit că am luptat. Am strâns din dinţi, am dat din picioare şi mi-am încleştat pumnii. Am alergat dintr-o…
În perioada 2-6 noiembrie, în judeţul Timiş, localitatea Buziaş, hotel Parc, a avut loc conferinţa Balkans Media Training. Scopul acestei conferinţe a fost unirea forţelor mass mediei creştine balcanice , cât şi perfecţionarea acesteia. Aproximativ 170 de participanţi din ţările balcanice, cum ar fi: România, Serbia, Albania şi Moldova au împărtăşit experienţe inedite în televiziune, radio şi media managment şi au discutat despre modul de influenţare a acestora în presa necreştină. Cei nouă conferenţiari americani au fost: Jon Hull, senior director de programe la KSBJ, Houston, Texas, Drew Dickens, Preşedinte şi Director executiv al lucrarii Need Him, Richard Klein, angajat…
Duminica îl vedem la biserică, zâmbitor sau trist, cu Biblia sub braţ sau nu, bine îmbrăcat şi pregătit de câteva ore de părtăşie. Salută în stânga şi în dreapta ca să pară bine crescut şi nu uită să fie respectuos cu bătrânii. De fapt…ce se ascunde în spatele creştinului? În spatele omului de duminică? Să fie un păcat de care nu se poate lăsa? Să fie o dezamăgire care îl opreşte din părtăşie totală? Să fie ipocrizie şi prefăcătorie? Să fie ura pe care o poartă altui creştin? Şi-a pierdut nădejdea? Şi-a pierdut speranţa? OARE, şi-a pierdut credinţa? Are nevoie…
Atunci când iubeşti şi eşti iubit înapoi, se simplifică lucrurile. Totul e roz şi se merită. Dar ce se întâmplă când iubeşti şi se opreşte aici? Ce se întâmplă atunci când investeşti cu tot ce ei în persoana pe care o iubeşti şi tot ce primeşti înapoi este indiferenţă? Sau…poate primeşti câte o vorbă aruncată în vânt. Aşa, pentru a face jocul mai interesant. Nu se poate exprima în cuvinte cât este de dureros să iubeşti o persoană şi să nu ştii dacă sentimentul e reciproc. Tot ce primeşti înapoi să fie o incertitudine seacă. Plângi, suni, dai mesaje, faci…
Citim din Sfânta Scriptură şi, din când în când, ne oprim şi ne minunăm : ”Măi, ce Dumnezeu mare! Ce vindecări, ce minuni! Ce Dumnezeu mare era atunci!”. Dăm pagină cu pagină, citim cuvânt cu cuvânt şi oftăm melodramatic: ”De s-ar întâmpla aşa ceva şi acum. De ar mai fi aşa minuni…” Şi citim mai departe, ne minunăm şi nu observăm cât de repede alunecăm în jos. ”Dumnezeu e acelaşi, ieri, astăzi şi în veci.” El nu se schimbă, noi da. El încă face minuni, noi suntem prea ocupaţi să le vedem. El e acelaşi Dumnezeu plin de iubire, de…
Peste tot pe unde te întorci, oamenii greşesc. Nu-ţi place cum cântă cineva pentru că e prea zgomotos. Celălalt, te adoarme. Stai în bancă şi te întrebi ce caută cel din faţă la amvon pentru că nu are nicio treabă cu el! Te uiţi prin jur şi realizezi că cel de la pian e un începător, cel de la chitară zdrăngăneşte prea tare şi omul cu ordinea, numai ordine nu face. Cu prima ocazie pe care o ai, comentezi de oricine. Unul mestecă prea tare, unul nu mestecă deloc, unul merge prea repede, celălalt e un împiedicat. Cel care se…
Zilnic, dacă aţi număra de câte ori vă plângeţi, sunt convinsă că nu v-ar ajunge degetele de la mâini. Când ne rugăm, mai mult de jumătate din cuvinte le folosim pentru a ne plânge. Ne smiorcăim că nu ne place vremea, nu ne place natura, nu ne place cum arătăm, nu ne place cum vorbim. O viaţă întreagă căutăm să reparăm lucruri care nu trebuie reparate, să îmbunătăţim aspectele care ne nemulţumesc şi totuşi suntem nefericiţi. Continuăm să ne plângem. Nu ne mai mulţumeşte casa pe care o avem, am vrea una mai mare. Nu ne mai ajunge maşina, am…
Casa de Cultură a Studenţilor fremăta. Tineri peste tineri ocupau locurile pentru a putea fi părtaşi la Conferinţa Torent, organizată de Casa Tâmplarului. Până la orele 18, sala era arhiplină. La 18 fix, trupa Decean era pregătită deja să cânte ”mai tare ca până acum” şi o oră întreagă nu au obosit să îl laude pe Domnul. În prima seară, după mesajul fratelui Mark Pfeifer, tinerii studenţi au fost chemaţi la o viaţă mai sfântă, mai dedicată lui Dumnezeu şi mai plină de Duhul Sfânt. În cea de-a doua seară, s-a lansat provocarea analizării vieţii şi deciziilor pe care le…
Multă lume spune că cel mai frumos găseşte la ”pocăiţi” unitatea. Le place că simţim unii cu alţii, că ţinem unii la alţii. E adevărat, aşa ar trebui să fie. Dar…de o perioadă de timp, am tot discutat cu diferite persoane. Am discutat mult şi aprins. Prin discuţia noastră, s-a auzit fraza: ”Pocăiţii sunt singura armată care-şi omoară răniţii”. Pentru moment, am rămas mută. Am reflectat şi…am realizat că e adevărat. Am uitat să mai ridicăm cu dragoste pe cel ce cade. În loc să-l copleşim cu iubire şi cu o căldură frăţească, îl îndepărtăm cât mai mult de biserică,…
Am realizat că nu pot găsi nicăieri iubire ca a Ta. Am căutat în lucrurile deşarte ale lumii, am răscolit Pământul în lung şi-n lat şi mă simţeam mai gol ca niciodată. Dezorientat, am început să merg în spatele mulţimii. Mergeam pe Drumul Pierzării împreună cu ei. Nu conta. Oricum mă simţeam părăsit şi neîmplinit. Am avut tot ce mi-a dorit inima: bani, casă, prieteni, maşină…dar tot simţeam că lipseşte ceva. Am încercat să umplu acel gol. Lucruri mizerabile, jocuri de noroc, păcate, mândrie…toate la un loc le-am înghesuit în locul pe care-l credeam eu gol pentru că lipsesc aceste…
De multe ori când nu suntem sensibili la vocea lui Dumnezeu, avem nevoie să fim puţin ”scuturaţi”. Dacă vrei mai mult, trebuie să dai mai mult. Dacă primeşti mult, fii gata să suferi mult. Uită-te la toţi oamenii care au fost aproape de Dumnezeu. Uită-te la acei oameni care au reuşit să rămână în istorie. Au fost oamenii Lui. Dar mai întâi de toate, au fost oameni zdrobiţi. Au fost oameni care au renunţat la multe lucruri. Au renunţat poate la ce ai iubit cel mai mult, au renunţat la casă, familie, prieteni…Vrei mai mult? Eşti pregătit să renunţi la…
”Doamne, vreau să fac binele dar răul este lipit de mine. ” Şi ştim că tu crezi cu adevărat în ceea ce spui. Ştim că te lupţi cu tine însuţi şi că te ridici ca mai apoi să cazi, poate, mai tare ca ultima dată. Dar nu asta e cea mai mare greşeală a ta. Cea mai mare greşeală a ta e faptul că te amăgeşti singur că nu mai poţi fi iertat. Că eşti prea păcătos, cazi prea des şi eşti mult prea slab pentru a sta în faţa lui Dumnezeu. Dar oare tu hotărăşti asta? NU! Dumnezeu! Şi…
De multe ori am spus lucruri pe care apoi le-am regretat. De multe ori aş fi vrut să nu fi deschis gura şi să scap unele cuvinte. E atât de greu să înfrânezi un mădular care te caracterizează! Rănim persoanele pe care le iubim doar pentru că ne lăsăm prea duşi de val şi uităm că sunt unele momente în care să taci e mai înţelept. Uităm că o vorbă spusă e ca o piatră aruncată. Nu mai poate fi luată niciodată înapoi. Criticăm, bârfim, ne lăudăm, ţipăm, cicălim, comentăm…toate acestea doar cu limba. De multe ori îi facem pe…