Noi, oamenii, am fost creaţi cu un gol în inimă. Un gol care trebuie să fie umplut de Dumnezeu. De El şi numai de El. Numai că, din păcate, de multe ori căutăm să umplem acel gol cu totul altceva. Da, e important să ai o casă şi o maşină a ta. E important să ai oameni lângă tine care să te iubească şi pe care să îi iubeşti. E important să faci lucrurile care-ţi plac. Şi totuşi, de ce nu te împlinesc toate aceste lucruri? De ce, deşi ai aproape tot ce ţi-ai dorit, nu…
Autor: Știri Creștine
Creştinii au uitat să se bucure? Oare o relaţie apropiată de Dumnezeu înseamnă să plângi în permanenţă, să urli şi să te baţi cu pumnii în piept că eşti un păcătos? Oare de asta şi-a dat Isus viaţa pentru noi, pentru ca noi să trăim toată viaţa trişti, în suferinţă şi nepermiţându-ne să fim fericiţi, pentru că nu merităm? De ce se întâmplă aceasta? Este atitudinea potrivită? Acestea sunt întrebările care îmi macină mintea de o perioadă. Da, este bine să ne plângem păcatul. Da, este bine să ne doară păcatul. Da, da, da. Dar oare…
“Norocul e cu toane; el nu e statornic decât în nestatornicia sa” spune un proverb italian. Eu aş spune că norocul, de fapt, nu e noroc. Şi eu am căzut în capcana aceasta, de a spune că sunt o persoană norocoasă sau una ghinionistă. Dar oare chiar există noroc? Nu cumva am transformat binecuvântările primite de la El într-o serie de evenimente norocoase? Nu cumva? Da, se întâmplă ca într-o zi să-ţi meargă toate bine, ca a doua zi să nu-ţi mai meargă deloc. Atunci eşti tentat să spui că te-a părăsit norocul,…
Casa, maşina, şcoala, taxele, impozitele, hrana şi multe alte lucruri, ne solicită zilnic mintea. Ne determină să fim ocupaţi, să gândim şi să ne frământe uneori. Zi de zi alergăm dintr-o parte în alta, iar seara suntem epuizaţi şi prea obosiţi ca să mai stăm de vorbă cu Dumnezeu. Ne lăsăm purtaţi de val, conduşi de grămadă şi manipulaţi de media. Dacă la începutul alergării noastre, Dumnezeu era centrul vieţii noastre, acum am reuşit cumva să-L facem pe Dumnezeu doar o parte din viaţa noastră. O mică parte. Îţi mai aduci aminte de momentele…
Privind în urmă, realizez ce repede a trecut timpul. Parcă mai ieri aveam părul prins în două codiţe, un dinte din faţă lipsă şi mergeam mândră pe bicicleta mea albastră cu patru roţi. Pe parcurs, m-am transformat din copil, în adult. Am fost aşa de derutată când am realizat că grijile mele nu mai erau ce culoare de acadea să aleg, dacă să sar coarda sau dacă să mă duc până la magazinul din colţ. Şi acum, ajunsă la o vârstă care, când eram mică, consideram că e atât de înaintată, mi se pare un fleac.…
Zilele parcă se fac tot mai scurte şi noaptea tot mai lungă. Întunericul e mai negru ca niciodată, iar dimineaţă de dimineaţă deschidem ziarul cu frică. Oare care va fi următoarea nenorocire? Şi pe lângă toate acestea, suntem speriaţi şi în aceeaşi măsură mult prea liniştiţi, iar noi, am uitat cum să iubim. Am uitat. Şi nu am uitat pentru că citim prea puţin din Biblie. Nu, problema este că citim mecanic, citim pe fugă şi pentru a ne face datoria. Pentru că asta a devenit, o datorie. Mai apoi, numai bine ce…
Aseară a avut loc Festivalul Gloria în Cluj-Napoca, festival în care o serie de artişti talentaţi au cântat colinde şi nu numai, în primul rând spre slava Domnului, iar mai apoi pentru a aminti publicului că sărbătoarea naşterii Domnului se apropie. Sala a fost arhiplină, venind să asculte colinzi, atât părinţi, cât şi copii. Ce mi-a plăcut mie? Mi-a plăcut foarte mult Cristian Cazacu, care a dat dovadă de o smerenie deosebită şi a mişcat inima publicului într-un mod special, cântând cu toţii “Ridică-ţi ochii către cer”. Da, nu l-am mai auzit niciodată live, dar am…
Ţi s-a întâmplat să mergi pe stradă şi să vorbeşti cu un prieten, iar la un moment dat să observi că toată lumea se uită ciudat la tine? Îl întrebi şi pe amicul tău ce s-a întâmplat, dar observi că nu mai e lângă tine. El a făcut stânga sau a rămas undeva în spate, iar tu ai mers tot înainte, vorbind singur. Mie mi s-a întâmplat! A fost amuzant atunci, dar imaginaţi-vă ce dureros este ce vă voi spune! Imaginaţi-vă ce dureros ar fi ca noi, ca şi creştini să mergem cu Dumnezeu.…
“Ţie, Domane, Îţi dau tot. Preia tu controlul.” De câte ori am spus aşa? De câte ori I-am promis Lui că vom renunţa la visuri, planuri, dorinţe şi că îl vom lăsa pe El să lucreze în viaţa noastră? Şi… de câte ori nu am făcut aşa? E greu să renunţi la control, mai ales ştiind că viitorul nostru stă în acest lucru. Fericirea noastră, bunăstarea noastră… Numai că Dumnezeu asta ne cere. Ne cere să avem încredere în El, să îi dăm credibilitate deplină şi să renunţăm la toate planurile noastre, în…
Tată, În miez de noapte îmi înalţ privirile spre Tine, mântuitorul meu. Mi se umple faţa de bucurie când văd cât de minunat eşti, cât de frumos şi cât de plin de bunătate! Privesc spre Sfinţenia Ta şi atunci lacrimi nenumărate îmi curg din ochii care stau îndreptaţi spre Tine. Plâng pentru că ştiu că niciodată nu m-aş putea apropia de Tine, dacă nu ar fi dragostea şi iubirea Ta. Dacă nu ar fi jertfa de pe Calvar. Şi plâng, Doamne, neîncetat, plâng pentru că ştiu că Tu te apropii, mă iei de…
O serie de reclame stradale care urmează să fie lansate în luna decembrie a stârnit deja critici din partea mai multor lideri religioși, transmite Christian Post. Pe 11 decembrie, grupul American Atheists va inaugura o serie de reclame stradale în New Jersey, bazată pe imagini cu Isus, Satana, Moș Crăciun și Poseidon, toţi îmbrăcați la costum. Textul reclamei este „37 milioane de americani recunosc un MIT atunci când îl văd” şi continuă cu întrebarea „Tu ce mit vezi?”, sugerând că toate figurile din imagine (inclusiv cea a lui Isus) sunt reprezentări de personaje fictive. Pastorul celei mai importante comunităţi religioase din…
Vineri, 18 NOIEMBRIE 2010 orele 18:00 şi sâmbătă, 19 NOIEMBRIE orele 18:00 va putea fi vizionată în cadrul Complexului Comercial Mercur din cartierul Gheorgheni( str. Detunata nr. 1) drama creştină „Porţile Raiului şi Flăcările Iadului”, organizată de Biserica Penticostală “Logos” din Cluj-Napoca. Intrarea este liberă şi pe toţi cei interesaţi de un moment artistic vă aştept acolo, în calitate de actriţă în această dramă. Nu uitaţi să vă invitaţi şi prietenii!
“Draga taticule, este deja tarziu, iar eu stau pe patul meu si iti scriu. Cat de mult mi-am dorit in ultimele saptamani sa vorbesc cu tine! Dar n-am gasit nicio ocazie sa fim singuri.Inca nu imi vine sa cred ca esti acum cu altcineva, si ca tu si mama probabil nu va veti mai intalni. Imi este foarte greu sa accept acest lucru, mai ales cand ma gandesc ca este posibil sa nu te mai intorci niciodata acasa, si sa nu mai fii taticul meu si al fratelui meu, asa cum ai fost intotdeauna. Dar vreau ca macar sa intelegi…
Să fii aproape de Dumnezeu în vremurile bune nu e un lucru greu. Nu e greu atunci când te rogi şi El îţi răspunde pe loc, şi planurile parcă merg perfect. Când totul în jur e roz şi nu ai parte de încercări, este atât de simplu să fii mulţumitor! Dar ce se întâmplă când iadul se dezlănţuie? Când iadul se dezlănţuie, rămâi tu la fel de aproape de El? Mai Îi mulţumeşti pentru toate lucrurile din viaţa ta? Mai ai încrederea şi credinţa pe care o aveai când erai cu un picior în rai şi…
A te ridica în picioare, a vorbi în faţa unor sute de oameni, chiar dacă mâinile îţi tremură şi vocea abia se aude, înseamnă curaj. A lua viaţa în mâini şi a pleca în misiune în India cu 50 de euro în buzunar, înseamnă curaj. A renunţa la vechiul loc de muncă pentru că era împotriva eticii tale de creştin, înseamnă curaj. A nu şti ce vei mâna mâine şi totuşi a zâmbi, înseamnă din nou curaj. A spune că eşti creştin, deşi ştii că vei fi judecat şi poate chiar rănit, este curaj. Şi…
În filme ni se prezintă des o relaţie părinte-copil de invidiat. Îşi spun toate secretele, ies la cumpărături împreună, părinţii îi cumpără copilului maşină, copilul ia note mari şi tot aşa. Dar cu toţii ştim că viaţa reală este mult mai diferită. În viaţa de zi cu zi, avem parte de ispite, de încercări şi de multe controverse. De câte ori ne-am certat cu părinţii, ne-am frământat şi ne-am întrebat: “Oare de ce nu mă înţeleg cu părinţii? De ce nu putem ajunge la un comun acord?”. Cu toţii am trecut pe acolo. Numai că din păcate,…