Sunt momente în viaţă când eşti tentat să fugi şi să te ascunzi de Dumnezeu. Fie că ţi-e ruşine, fie că nu vrei în acel moment să dai ochii cu El, ori eşti supărat pe El sau simţi că pur şi simplu nu poţi să faci faţă. Şi la fel ca Adam şi Eva, te apuci şi fugi departe, te ascunzi de faţa Lui. La fel ca Iona, crezi că dacă mergi într-o ţară la mii de kilometri depărtare, acolo nu te găseşte Dumnezeu. Şi iată că pierzi zile, săptămâni, luni, ani… în care tot fugi…
Autor: Știri Creștine
Ce ciudat e, Doamne, că parcă Te cunosc de-o viaţă şi totuşi mereu descopăr părţi noi la Tine! Ce ciudat e, Tată, că simt că mai mult de atât nu mă poţi iubi, dar în fiecare zi îmi arăţi că se poate o iubire şi mai mare. Ce ciudat e că atunci când mă gândesc la Tine, ceva tresară în inima mea, de parcă ar vrea să-şi ia zborul. Şi atunci, atunci când vorbesc de Tine… cuvintele nu sunt îndeajuns şi am impresia că orice aş spune, nu ar exprima ce simt. Ce ciudat e, Doamne,…
Beck Corlan este o tânără creştină care cu siguranţă se face remarcată dintre sutele de tineri, asta datorită talentului ei, dar şi a modului de a fi. E directă, spune lucrurilor pe nume şi are o relaţie strânsă cu Dumnezeu. E de părere că dragostea pentru oameni trebuie să fie principala noastră ocupaţie şi că melodiile pe care le scrie sunt revelaţii de la El. Alina Ilioi: Salut Beck. Lansarea ta a fost pe youtube, am putea să spunem şi aşa. Înainte să mergem mai departe, spune-mi cine este Becky cu adevărat. Beck Corlan: Salut! În primul rand, multă…
Oh Doamne, De ce crezi Tu în mine atât de mult? Nu vezi că tremur la fiecare pas pe care îl fac? Nu vezi cum mă lupt în fiecare clipă şi cum până şi eu mi-am pierdut încrederea în mine? Cum se face astfel că Tu încă îmi şopteşti că crezi în mine? Ce Te-a determinat să faci acest lucru? Să fie oare pentru că Tu vezi deja finalul? Să fie deja pentru că Tu vezi dacă înving sau nu? De ce mi-ai dat atât de mult? Oare chiar atât pot să duc? Chiar atât de tare m-ai făcut? De…
Când Dumnezeu lucrează în interiorul tău, este imposibil să nu simţi. Este ca o tornadă care începe cu un vânt slab, apoi se intensifică. La început ai un sentiment ciudat, cum că ceva nu e la locul lui, că un lucru lipseşte din peisaj sau că pur şi simplu ceva te macină. Te simţi pus pe o masă de operaţie cu zeci de lumini deasupra ta, iar medicul nu apare ca să-ţi spună care e motivul pentru care te afli acolo, ce boală ai sau ce anume urmează să opereze. Eşti în necunoscut. E un necunoscut de cauză…
Mulţumesc, Tată, că în iureşul acestei lumi nu ai lăsat ca judecata să fie făcută de oameni! Tu ai ştiut că, dacă ar fi fost după noi, ne-am fi aruncat fără ezitare unii pe alţii, în groapa cu leii flămânzi şi burţile goale. Tu ai ştiut că dacă ai fi lăsat ciocanul judecătorului la noi, acesta ar fi lovit de multe ori, auzindu-se ecoul sentinţei de la moarte. Ne-ai cunoscut atât de bine încât nu ne-ai lăsat să ne fim unii altora judecători, căci însetaţi de sânge am fi omorât fiecare fărâmă de speranţă care ar fi îndrăznit să iasă…
Îţi mai aduci aminte? Mai ţii minte momentele în care L-ai întâlnit pentru prima oară? Îţi mai aminteşti când te-ai îndrăgostit de El? Când L-ai cunoscut cu adevărat, când ai descoperit că El e Domnul tău, că El te iubeşte mai mult decât orice şi că are grijă de Tine. Atunci ai promis că vei face din El totul. Aşa ai promis. Îţi aduci aminte? I-ai mai spus că-L vei sluji, că nu te vei îndepărta… că nu te vei lepăda. Ai promis atunci că orice vei face, pentru El vei face. Că tu eşti al Lui. Te-ai…
E fum. Praf. Noroi şi groază. Cad. Încerc să mă ridic. Mă împiedic şi-mi murdăresc hainele. Încep să alerg, disperată să prind o direcţie. După nici câţiva paşi alunec pe-o bucată mare de copac dărâmat şi… plonjez cu faţa fix în noroi. Într-o baltă îmi văd reflexia: părul ud, hainele “curg” pe mine şi faţa îmi e schimonosită. Bucăţi mici de lut cad din când în când de pe întreg corpul meu. Încep să plâng. E prea greu. Uite în ce hal am ajuns. Sunt mult prea murdară, arăt prea îngrozitor ca să mai ajung la întâlnire. Ce va spune…
Învaţă-mă să iubesc, o, Doamne, Căci flămândă de iubire am căutat să primesc fără să dau. M-am limitat la ceea ce ochiul poate vedea şi mâna atinge, Uitând că, într-un final, apropiindu-ne de veşnicie, frumuseţea se stinge. Învaţă-mă să iubesc, o, Doamne, Pentru că privind în jurul meu, m-am lăsat furată pentru o clipă. Furată de funcţii, posesii, valori şi faimă. De oameni şi de obiecte. Am uitat că cele mai valoroase lucruri nu se dau în pachete. Învaţă-mă să iubesc, o, Doamne, Oamenii aşa cum sunt ei! Cu bune, cu rele, când mă vor sau când mă resping. Căci…
Mi-a dat mâna călduros şi mi-a spus “bine ai venit acasă Alina”. În momentele acestea, tot ce mai sper de la viaţă este ca peste un timp, să îmi spună aceleaşi cuvinte: “Bine ai venit Acasă, Alina”. Până atunci, să trăim frumos…
Ne luptăm să fim buni, să fim diferiţi şi să semănăm cu Dumnezeu. Ne luptăm să nu păcătuim şi să fim exemple în lume. Ne luptăm, şi de puţine ori reuşim. Reuşim de puţine ori, pentru că, fără El, luptăm în zadar. E ca şi cum am lupta cu un duşman invizibil. Cum ai putea să-l doborî dacă nu îl vezi? De puţine ori realizăm că secretul succesului constă tocmai în a sta cât mai aproape de Dumnezeu. Ne credem mari. Încercăm ca prin puterile proprii, prin forţele noastre să doborâm obstacolul, ca mai apoi să…
Ascultă! Taci! Fă linişte! Fă linişte suflete în interiorul tău şi stai puţin! Opreşte-te din alergare! Unde fugi aşa? Ce cauţi? De ce nu te uiţi la tine din când în când? Tu nu vezi că te-ai prăfuit? Nu vezi că murdăria s-a aşezat deasupra ta? Nu, normal că nu vezi. Cum ai putea să vezi, când te uiţi în altă parte? Cum ai putea, când te uiţi la alte suflete? Nu mai alerga aşa, suflete! Stai puţin… doar stai. Ia o pauză. Ce tot cauţi? De ce răscoleşti prin grămada de gunoi aruncată de…
Suntem pregătiţi pentru ceea ce are El în plan cu viaţa noastră? Dorim ca Dumnezeu să lucreze prin noi şi să ne folosească aşa cum El ştie cel mai bine? Să urmezi o viziune nu e simplu. Nu e simplu deloc, pentru că a avea o viziune în viaţa ta înseamnă a nu mai trăi pentru tine, ci pentru Dumnezeu, pentru scopul pe care El îl are cu privire la viaţa ta. Dar oare câţi oameni sunt pregătiţi să renunţe la ei, pentru a descoperi ce are Domnul nostru pregătit? Tânjim ca El să lucreze în viaţa noastră…
Am fost răniţi de-atâtea ori, încât inima noastră pare să fie ruptă în sute de bucăţele. Ne-am lovit de atâtea stânci sub formă de oameni… unele mai ascuţite decât altele. Am vărsat lacrimi numeroase… şi amare. Am căutat în jurul nostru măcar un pic din mila pe care a arătat-o samariteanul. Şi totuşi… nu am găsit nimic. Da, am fost răniţi. Într-un final, am căzut pe genunchi, ne-am împreunat mâinile şi ne-am rugat către Dumnezeu. Un Dumnezeu care nu e încă atât de bine conturat în mintea noastră, precum ar trebui să fie. I-am promis că Lui…
Zilele trecute stăteam de vorbă cu un pastor şi am ajuns să vorbim despre bisericile din ziua de astăzi. Mi-am dat seama că şi el are aceeaşi durere ca mine: este tot mai dezamăgit. Când scriu aceste lucruri, mă gândesc la toate lacrimile curse, la privirile pline de subînţeles, la ură, la răutate şi, în mod special, la bârfă. Nu am putut să nu-i împărtăşesc remarca pe care a făcut-o un taximetrist, şi cum a fost ca o palmă peste faţă. “Veştile rele se împrăştie aşa de repede ca bârfa la pocăiţi”. Nu am putut să spun nimic,…
Scumpele mele, ştiţi ce binecuvântare mare avem? El, Dumnezeul nostru, ne-a chemat să Îi slujim. Iar atât timp cât suntem singure, cât nu avem grija unui soţ, ne putem dedica Lui în totalitate! Da, e minunat. El vrea să fie iubitul nostru… vrea să ne regăsim în El. Este normal să tânjim după iubire, după un partener, dar să nu uităm că, înainte de toate, ar trebui să tânjim după o relaţie personală cu El. Faptul că suntem singure este un avantaj, pentru că ne dă ocazia să ne închinăm când vrem noi şi cum…