Triburile nordice ale Israelului din timpul lui Amos păreau că fac toate lucrurile cum trebuie. Ofereau jertfele poruncite de Dumnezeu și erau corecți în ce privește observațiile religioase, Și totuși, cartea Amos este scrisă ca un avertisment – un avertisment că vor fi martori la distrugere dacă nu își vor schimba căile.
De ce?
Deoarece ei au neglijat adevărata inimă a iubirii și închinării la Dumnezeu.
În timp ce făceau multe din lucrurile „corecte”, era mai degrabă ceea ce nu făceau și aducea mânia lui Dumnezeu. Ei neglijau grija față de săraci și cei în nevoie. Și-au întors ochii de la dreptate. Mulți s-au îndreptat în rugăciune către idoli pentru ajutor.
Prin Amos, Dumnezeu le spune oamenilor lui Israel că este la fel de important să fii corect pe interior, la fel cum este în exterior. Nu putem spune că Îl iubim pe Dumnezeu și pe cei din jur dacă eșuăm să-i ajutăm pe cei ce îi putem ajuta.
Așa cum ni se spune în Iacov 1:27, religia adevărată include ajutarea orfanilor, a văduvelor și a celor în necaz. Iacov continuă prin a ne spune că, fără fapte, credința este moartă (Iacov 2:26). Pe scurt, credința este atât a crede în Dumnezeu cât și a face ceea ce El ne-a poruncit să facem.
Ia-ți puțin timp pentru a te gândi la viața ta: cât de mult timp petreci prioritizând spiritualitatea ta versus a-i sluji pe ceilalți?
Care sunt acele moduri prin care să începi să pășești în slujire la biserica ta, în comunitatea orașului tău, sau la școală, pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. Toate acestea sunt căi prin care credința noastră în Hristos crește în timp ce noi Îl urmăm.
Sursa: You Version
