Te-ai confruntat vreodată cu acest sentiment? Această stare de neputință? O poveste despre telefoane fără semnal, suflete fără emoție și un Dumnezeu care totuși nu lipsește.
Se spune că tanti Lenuța a decis să meargă în vacanță în Grecia, pentru prima oară în viață. Singură! Fără griji, fără ajutor, fără „lasă, mamă, că te ducem noi”. În ciuda protestelor familiei, și-a făcut rezervare, și-a pregătit bagajul, și-a luat bilete la autocar… hotărâtă să trăiască aventura vieții!
Înainte să plece, s-a lăsat cu greu înduplecată de copii să renunțe la telefonul cu butoane mari, pentru seniori. I-au cumpărat un smartphone, i-au făcut rost de o cartelă cu internet, explicându-i că așa îi va putea vedea în fiecare seară pe video. L-a pus în geantă, oftând… și a uitat de el.
Ajunsă la hotel, tanti Lenuța își scoate telefonul, examinându-l pe toate părțile. Tare și-ar fi dorit să vadă copiii ce mândră e, printre alte cucoane cu ochelari de soare și bijuterii sclipitoare! După o vreme, însă, obosește și mai că dă cu el de pământ:
„Nici măcar nu merge. E o prostie! Nu simt nimic… nu apare niciun semnal… Cred că s-au lăsat prostiți copiii ăștia!”
După o vreme, unui nene din Călărași i se face milă de ea, văzând cum se chinuie, și o abordează: „Ați activat cartela?”
„Ce să activez? Nu am făcut nimic. Doar am băgat-o în telefon. Dar nu se întâmplă nimic. Nu se simte nicio diferență…”.
Nenea din Călărași îi explică, binevoitor, că semnalul, chiar dacă „nu se simte”, este mereu în jurul nostru. Trebuie doar să îl accesăm, configurând corect aparatul. Cu doar câteva setări simple, telefonul deștept prinde viață! Mesajele curg, GPS-ul funcționează și notificările sună. Tanti Lenuța e mulțumită. Își instalează WhatsApp și sună la copii. Semnalul fusese acolo tot timpul. Doar că ea nu era conștientă de asta. Nu știa să se conecteze.
Așa cum undele electromagnetice sunt tot timpul prezente, chiar dacă nu le simțim, tot așa Dumnezeu este mereu real și prezent în viața noastră. Existența Lui nu e dependentă de emoțiile omului! Iar credința nu înseamnă să simți mereu ceva. Noi ȘTIM că El este mereu acolo.
„Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28:20).
„Nicidecum n-am să te las” (Evrei 13:5).
Sentimentele noastre pot fi afectate de oboseală, de stres, de hormoni sau chiar de atacuri spirituale. Dar promisiunea lui Dumnezeu rămâne valabilă, chiar și când nu o percepem.
Poate că, la începutul călătoriei spirituale, Dumnezeu îți oferă o „lună de miere” cu El: simți constant pace, bucurie, căldură. Dar apoi te conduce spre maturizare, unde „trăim prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). El vrea să înveți să te încrezi în Cuvântul Său, nu în valurile emoționale. Uneori vei simți că sufletul îți urcă la cer. Alteori vei fi confuz și nu vei simți nimic.
Când nu-L mai simți pe Dumnezeu, nu înseamnă că El este departe. Poate că este doar tăcut… și totuși prezent. Poate că tu ești cel care, prin neascultare, i-ai întors spatele. Dar poți fi sigur de un lucru: Dumnezeu nu e în concediu. Nu a luat o pauză. Nu a plecat nicăieri!
Câteva lucruri care să te ajute atunci când nu mai simți prezența lui Dumnezeu și asta te macină:
Poate că e timpul să-ți hrănești relația cu El, nu doar să o simți! Relația cu Dumnezeu e reală. Dar ea trebuie hrănită, nu doar așteptată. A nu simți prezența lui Dumnezeu nu înseamnă că El a plecat. Însă poate să însemne că ai nevoie să-L cauți mai mult, activ, intențional: deschide Scriptura chiar dacă nu „simți” nimic pe moment; roagă-te sincer, fără mască – chiar și cu întrebări;
implică-te în comunitate – Dumnezeu ne vorbește prin oameni;fă bine altora – prezența Lui se simte adesea în slujire.
Ai grijă la păcatul acela ascuns, nerezolvat sau la neascultarea „mică”. Uneori, „tăcerea” lui Dumnezeu este o invitație la cercetare: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să vă asculte!” (Isaia 59:1-2).
Evident, nu tot ce simți este din vina ta. Dar uneori Duhul Sfânt folosește acest „gol” ca să te aducă înapoi la o pocăință sinceră sau la o renunțare necesară.
Nu confunda absența emoției cu absența lui Dumnezeu! Dumnezeu este acolo chiar și când nu Îl simți. El locuiește lângă tine în liniște, în Cuvântul deschis, în binele pe care îl faci, în lacrima căzută în rugăciune. Semnalul la telefon este real în jurul tău, chiar dacă nu simți asta și nu-ți piuie nimic în urechi.
Dragă creștinule, Dumnezeu nu a plecat nicăieri. Semnalul harului e pretutindeni. Poate că nici nu a tăcut El… Poate că tu ai trecut pe „silențios”. Adu-ți aminte că adevărata credință nu este ceea ce simți pe culme, ci ceea ce alegi să faci atunci când treci prin vale. Când emoțiile tac, speranța șoptește. Iar Dumnezeu răspunde – în liniște, dar sigur.
Și da… într-o bună zi vei simți din nou. Dar nu superficial. Nu prin oceane de fiori. Ci mai matur. Mai profund. Mai stabil. Ca o rădăcină care „crește” în jos… înainte să dea iar frunze și flori spre lumină.
Dar ce faci când știi că El e acolo… și totuși inima ta rămâne rece? Când nu mai poți să te bucuri fără emoție? Despre asta… vom vorbi într-un episod viitor.
Va urma…
Autor: Marian Zaharia
