Consumul de alcool a fost o practică veche de când omul a fost capabil să cultive viță de vie și pomi fructiferi, însă la sfîrșitul de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea, în SUA, alcoolismul devenise tot frecvent condamnat. Consumul de alcool excesiv era responsabil de abuzuri în familie, de afecțiuni digestive, de scăderea productivității în fabrici și de accidente rutiere.
O serie de organizații, mai ales creștine și-au propus ca reformarea societății prin elimarea acestui flagel, ca urmare au organizat marșuri, manifestații publice, descinderi în baruri, campanii în școlii și organizarea de evenimente care să sensibilizeze opinia publică de necesitatea abolirii consumului de alcool.
Iată câteva dintre ele:
Women’s Christian Temperance Union (WCTU) a fost una din organizațiile religioase și sociale care au susținut prohibiția în SUA. Fondată în anul 1874 avea ca misiune principală lupta împotriva consumului de alcool, pe care îl vedea ca rădăcina multor probleme sociale – violență domestică, sărăcie, decădere morală. Era în special o mișcare a femeilor creștine, care vedeau în prohibiție o formă de protecție a familiilor și copiilor. Membrii WCTU erau foarte activi în educație, predicări, proteste și campanii politice. WCTU a fost și un precursor important al mișcării feministe, susținând ca femeile să obțină dreptul de vot pentru a putea influența deciziile legate de alcool și alte probleme sociale.
Anti-Saloon League (ASL) a fost o altă organizație ce avea aceleași scopuri, probabil cea mai influentă organizație prohibitivă din SUA. Fondată în 1893, ASL a fost foarte eficientă în lobby politic și campanii legislative pentru prohibiție. Spre deosebire de WCTU, ASL era mai pragmatică și politică, concentrându-se pe câștigarea sprijinului în Congres și în rândul guvernatorilor. Au folosit tactici moderne de comunicare, inclusiv publicitate masivă și organizarea votanților.
General Federation of Women’s Clubs (GFWC) a fost rețea largă de cluburi feminine care au susținut reforme sociale, inclusiv abstinența. Deși nu era o organizație exclusiv centrată pe această problem socială, multe membre au militat pentru restricții asupra alcoolului.
Woman’s Temperance Crusade, inițiată în 1873-1874, a fost o mișcare spontană de femei care au protestat activ împotriva barurilor, uneori prin acte directe de distrugere a sticlelor cu alcool. Aceasta a fost o precursoră importantă pentru WCTU și alte mișcări prohibiționiste. Chiar și Ku Klux Klan a fost de partea celor care susținea introducerea legilor prohibitive.
Ca orice fenomen social, a avut și extremiștii lui, cea mai cunoscută fiind Carrie Nation, una dintre cele mai celebre și colorate figuri ale mișcării antialcool din SUA, cunoscută pentru metodele ei directe și spectaculoase de protest împotriva consumului de alcool. Carrie Nation pășea în baruri, localuri și saloane și lovea mobilierul, sticlele și alte obiecte cu un topor, unealta luptei ei împotriva alcoolului. Deși a fost arestată de mai multe ori pentru aceste acte, dar nu s-a oprit niciodată. Dorința ei a fost să aducă un mesaj puternic despre pericolele alcoolului și să mobilizeze opinia publică.
Pentru americani este simbolul luptei pentru prohibiție, inspirând multe alte femei să se implice în activism social și moral. Câteva din citatele ei faimoase sunt: „Drinks are made from fruit. So, if you drink, why not eat a fruit cup?” (băuturile sunt făcute din fructe, așa că dacă bei, de ce nu mănânci un bol de fructe?), sau „I have but one request to my brethren: go to your homes and stay there.” (am o singură rugăminte fraților, mergeți acasă și stati acolo-cu familia).
Bisericile protestante evanghelice, în special congregațiile baptiste, metodiste și presbiteriene, au fost principalele surse de susținere morală și socială pentru prohibiție. Ele au văzut alcoolul ca o „forță a răului” care distrugea familiile și comunitățile.
Mișcarea prohibiției era parte dintr-un val mai larg de reforme sociale bazate pe valori creștine, care includeau și lupta împotriva prostituției, sclaviei (avusese loc mai devreme), drepturile femeilor, educația și igiena. Grupurile religioase au influențat masiv alegerile prin mobilizarea votanților, folosind adesea temele morale ca principal motiv de vot. A existat un partid politic dedicat prohibiției (Prohibition Party), care a câștigat unele poziții locale, dar nu a reușit niciodată să devină majoritar.
Prohibiția a fost văzută și ca un conflict între tradițiile protestante conservatoare și noile valuri de imigranți (catolici, evrei) care aduceau culturi în care consumul de alcool era parte a vieții sociale. Acest aspect a adăugat o dimensiune etnică și religioasă la dezbatere.
Ca urmare a acestor presiuni, în ianuarie 1919, guvernul american a adoptat al 18-lea amendament care prevedea interzicerea, comercializarea și transportul băuturilor alcoolice. La finalul anului în octombrie, legea Volstead făcea precizări privind ce înseamnă băutură alcoolică interzisă (peste 0.5% alcool, deci practic orice băutură alcoolică), a stabilit procedurile legale pentru aplicarea amendamentului și a dat puteri agențiilor federale să facă raiduri, să cerceteze și să urmărească penal contravenienții.
Această lege a dat mari speranțe celor care credeau că în felul acesta societatea va fi curățată de multe rele.
Iată ce spunea reverendul Billy Sunday: „Domnia lacrimilor a luat sfârșit. Mahalaua va fi în curând o simplă amintire. Ne vom muta deținuții în fabrici, iar închisorile vor fi depozite și hambare de porumb. Bărbații vor merge acum în poziție perfect verticală, femeile vor zâmbi și copiii vor râde. Iadul va fi pentru totdeauna eliminat”.
Numai că atunci când vrei să aduci (mai ales cu forța) raiul pe pământ, deschizi fără să vrei porțile iadului. Legea a fost în vigoare doar 13 ani (între 1920-1933). Indubitabil s-au văzut unele îmbunătățiri: în primii ani de prohibiție consumul de alcool a scăzut cu 30-50% față de perioada anterioară, rata mortalității prin ciroză hepatica provocată de alcool a scăzut cu 50% , accidentele rutiere mortale au scăzut în unele zone cu până la 40%, scăderea absenteismului și accidentelor de muncă cu 25%, ceea ce a crescut productivitatea, a crescut interesul pentru sănătate și reforme publice, s-a dezvoltat o industrie a băuturilor nealcoolice și alternative (sucuri, bere fără alcool, etc) și s-a consolidat sistemul de aplicare a legii și a agențiilor federale.
Totuși un segment larg din populația Americii a dorit și a continuat să bea. Cum nu o mai putea face legal, a trebuit să o facă pe ascuns. S-au dezvoltat distilării clandestine unde se făcea alcool din orice, din orice substanță, băuturi care erau mult mai toxice pentru organism, așa că treptat rata intoxicației cu alcool a crescut de patru ori. În plus consumatorii erau mai tineri și au început să consume marijuana, cocaină și opiu care erau văzute ca alternativă la alcool. Poate cel mai grav aspect este că aceste centre ilegale au dus la creșterea crimei organizate.
Prohibiția a creat un imens business ilegal controlat de mafii, ceea ce a dus la o escaladare a violenței, corupției și instabilității sociale — efecte care au afectat profund societatea și imaginea statului. Guvernul a pierdut venituri importante din taxele pe alcool, iar cheltuielile cu aplicarea legii și combaterea criminalității au crescut semnificativ. Mulți oameni au continuat să consume alcool, ceea ce a arătat că legea a fost greu de aplicat și că schimbările culturale și sociale nu se pot impune prin interdicții drastice.
Prohibiția a vut impact asupra culturii americane, deoarece au apărut baruri clandestine (speakeasy – adică vorbește încet, pentru a nu atrage atenția autorităților), adesea în spatele unor fațade legale: frizerii, restaurante, magazine, cluburi sociale etc. Erau accesibile doar pe bază de parole, recomandări sau cunoștințe. Unele erau extrem de rafinate, cu muzică live (jazz), dans, spectacole, devenind centre culturale ale epocii. Aici alcoolul servit era adesea contrafăcut sau adus ilegal de rețele de contrabandă.
Devenite simboluri ale rezistenței culturale față de prohibiție, au contribuit la popularizarea jazzului, emanciparea socială a femeilor (care frecventau barurile mai des decât înainte) și la crearea unei culturi urbane vibrante. De exemplu New York, Chicago și New Orleans aveau sute de speakeasies, unele extrem de faimoase și opulente, frecventate de celebrități, mafioți și polițiști corupți.
Merită amintit Eliot Ness, o figură legendară din epoca prohibiției, cunoscut mai ales pentru rolul său în lupta împotriva mafiei și a contrabandei cu alcool ilegal. Ness a fost numit să conducă eforturile de a combate contrabanda și crimele organizate din Chicago, oraș dominat de gangsteri celebri precum Al Capone. Echipa sa, „The Untouchables” (Incoruptibilii) a fost cunoscută pentru integritatea și incoruptibilitatea membrilor, care nu acceptau mită, o raritate în acea vreme. Au dus o luptă dură și vizibilă împotriva barurilor ilegale (speakeasies), fabricilor clandestine și rețelelor mafiote. Contribuția lui a fost esențială în strângerea probelor care au dus la condamnarea lui Al Capone pentru evaziune fiscală (și nu pentru crimele organizate).
Al Capone era cel mai faimos gangster din Chicago, cunoscut pentru controlul rețelei de contrabandă cu alcool și implicarea în violențe multiple. Deși multe acte ilegale ale lui Capone erau cunoscute, nu existau suficiente probe pentru condamnare pe aceste capete de acuzare. Incoruptibilii, prin munca lor asiduă, au reușit să strângă dovezi privind evaziunea fiscală: Capone nu plătise taxe pe milioanele pe care le făcea ilegal. În 1931, datorită acestor dovezi, a putut fi condamnat la 11 ani de închisoare, un moment crucial în lupta împotriva crimei organizate.
După 13 ani, sătui de costurile tot mai mari pentru aplicarea legii, mai ales că între timp avusese loc Marea Depresiune economică, americanii au abrogat legea prohibiției. Rănile însă au rămas: organizațiile mafiote au rămas intacte, deși puterea lor a slăbit considerabil, iar consumul de droguri a contiuat.
Prohibiția din America a lăsat un impact semnificativ pe termen lung, atât în plan social, politic, cât și cultural. Iată principalele efecte care s-au resimțit mult după încetarea ei:
După abolirea prohibiției în 1933, guvernele federale și statale au adoptat un sistem de reglementări stricte privind producția, distribuția și consumul de alcool, cu scopul de a preveni excesele și de a evita problemele sociale. Astfel, s-a introdus vârsta legală de consum, licențele de vânzare, impozitele și controalele de calitate.
Experiența prohibiției a arătat că interdicția totală este dificil de aplicat și poate avea consecințe negative majore, astfel că politica americană a mers spre un model de reglementare și educație, nu interzicere totală.
În timpul prohibiției, au fost create și consolidate agenții speciale pentru combaterea contrabandei și a crimei organizate, precum Biroul Prohibiției (predecesorul DEA și al altor agenții federale). Această infrastructură a pus bazele pentru lupte ulterioare împotriva traficului de droguri și criminalității organizate.
Epoca prohibiției a fost legată de apariția speakeasies, baruri secrete unde oamenii mergeau să bea ilegal, acompaniați de muzică jazz și dansuri moderne. Această cultură subterană a influențat profund dezvoltarea culturii americane. Prohibiția a creat un paradox social: alcoolul a devenit mai „interzis” și, în același timp, mai atractiv pentru anumite categorii, consolidând imaginea lui ca simbol de rebeliune.
Prohibiția a influențat dezbaterile privind legislația morală și socială, arătând limitele legilor restrictive fără consens social larg.
A contribuit la creșterea scepticismului față de legislația „moralei impuse” și a promovat politici bazate pe reglementare și educație publică.
Prohibiția a fost legată de mișcarea pentru drepturile femeilor, dar și de conflicte culturale legate de imigrație și religie. A fost un catalizator pentru politicile progresiste, dar și pentru polarizările sociale din SUA.
