Dumnezeu ne descoperă planul Său și ne oferă cele mai importante lecții de viață prin adevărul Cuvântului Scripturii. De aceea, Biblia are un răspuns pentru toate situațiile prin care trecem și ne oferă cea mai clară perspectivă asupra viitorului și al veșniciei. Pe lângă aceste adevăruri, Dumnezeu vorbește însă și prin evidențele naturii, experiențele vieții și evenimentele istorice.
Unul dintre aceste cazuri este Fâșia Gaza. Ceea ce s-a întâmplat în această porțiune de pământ, confirmat de Sfânta Scriptură și de istorie, reprezintă un mesaj puternic, pe care trebuie să-l luăm în serios.
Această fâșie, aflată pe țărmul Mării Mediterane, este numită după capitala sa dens populată, orașul Gaza, care în limbile semitice antice înseamnă „putere” sau „oraș tare”. Egiptenii o numeau „Gazzat”, ceea ce înseamnă „oraș și ținut prețios”.
În Sfânta Scriptură, Gaza este menționată în mod direct de aproximativ 20 de ori, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. De asemenea, apare în multe alte pasaje prin descrieri specifice, fără a-i fi menționat numele.
Pentru prima dată, Gaza este menționată în Biblie ca punct de reper pentru delimitarea granițelor Canaanului:
„Hotarele cananiților se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gerar, până la Gaza, și, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma și Ţeboim, până la Leșa.” (Geneza 10:19).
Când poporul Israel a intrat în Canaan, Gaza a fost cucerită de Iosua (Iosua 10:40–41) și repartizată ca moștenire seminției lui Iuda. Totuși, Iuda nu a reușit să o cucerească în întregime, iar Gaza a rămas un ghimpe în coasta poporului Israel. Despre acest fapt, Scriptura menționează:
„Iuda a mai pus mâna pe Gaza și pe ținutul ei, pe Ascalon și pe ținutul lui și pe Ecron și pe ținutul lui. Domnul a fost cu Iuda, și Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care de fier.” (Judecători 1:18–19).
Tot în Gaza, Samson a fost învins spiritual, ispitit de Dalila, și învins fizic de filisteni, care i-au scos ochii și i-au întemnițat. (Judecători 16:1–3). Prin acest episod învățăm cât de perfide pot fi cursele diavolului și cât de viclean era poporul din Gaza, care nu-L cunoștea pe Dumnezeu. Iar lecția de învățat este foarte clară: și cel mai tare poate fi învins dacă nu trăiește în curăție și nu umblă în ascultare de Dumnezeu.
Totuși, Dumnezeu este drept și pedepsește păcatul, aducând judecată asupra celor ce o merită, făcând de rușine pe orice zeu păgân:
„…domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, și ca să se înveselească. Ei ziceau: «Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru.»” (Judecători 16:23–24)
În timpul acestei „sărbători”, Samson s-a rugat lui Dumnezeu și a primit din nou putere pentru a se răzbuna pe vrăjmașii săi, murind împreună cu ei:
„Atunci Samson a strigat către Domnul… și casa a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era acolo.” (Judecători 16:28–30)
O altă înfrângere a filistenilor s-a produs atunci când au luat Chivotul Domnului de pe câmpul de luptă și l-au dus în templul lui Dagon. Dagon a fost făcut de rușine, iar locuitorii din Asdod au fost pedepsiți cu bube și boli năprasnice (1 Samuel 5–6). Lecția este că omul nu poate lupta împotriva lui Dumnezeu și să câștige!
De-a lungul istoriei, filistenii și locuitorii din Gaza și-au continuat împotrivirea față de Dumnezeu și de Israel, din generație în generație. Deși regele Ezechia a cucerit Gaza în timpul domniei lui (2 Împărați 18:8), spiritual și moral, aceștia au decăzut tot mai mult.
Surprinzător este faptul că, fiind arabi (urmași ai lui Ismael) sau edomiți (urmași ai lui Esau), ei luptau de fapt împotriva fraților lor, care erau israeliți, urmași ai lui Isaac și Iacov. Aceasta ne învață că un conflict nerezolvat în familie poate continua generații la rând. De aceea, ura și răzbunarea trebuie înlocuite cu dragoste și împăcare, pentru a aduce pace și reconciliere.
Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu nu vor rămâne însă nepedepsiți. Scriptura anunță în mai multe locuri că judecata lui Dumnezeu asupra Gazei, va fi drastică, prin mărturisiri precum:
„Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. Vor bea și se vor ameți, și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!’
Eu am luat potirul din mâna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
Ierusalimului și cetăților lui Iuda, împăraților și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură și de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi; lui faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui și tot poporului lui; la toată Arabia, tuturor împăraților țării Uț, tuturor împăraților țării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului și celor ce au mai rămas din Asdod…” (Ieremia 25:15–20)
La aceste anunțuri, pot fi adăugate și alte detalii prevestite de profeții care au anunțat punctual măsura distrugerii și a pedepsei hotărâte de Dumnezeu asupra Gazei și a locuitorilor ei, precum: Amos 1:6–8,Țefania 2:4–5,Zaharia 9:5–6 și Obadia 1:1–21.
Oare nu vedem aceste lucruri împlinindu-se astăzi?
Pe 7 octombrie 2023, organizația teroristă Hamas a lansat un atac-surpriză asupra sudului Israelului, omorând peste 1 200 de persoane și luând mulți ostatici. Israelul a ripostat imediat, iar Gaza a suferit distrugeri masive. Tot ce au prezis profeții pare că se împlinește chiar sub ochii noștri.
Această realitate ne învață că nu poți lupta împotriva lui Dumnezeu și să fii biruitor. De aceea, trebuie să ne rugăm pentru pace, dar și mai mult, să ne pocăim, și să ne întoarcem la Dumnezeu pentru a nu plăti același preț.
Mai avem încă o lecție de învățat:
În Noul Testament, Gaza este menționată o singură dată, când evanghelistul Filip a fost trimis pe drumul pustiu care duce de la Ierusalim la Gaza. Acolo a vestit Evanghelia unui famen etiopian care, după ce a înțeles Cuvântul, L-a primit pe Isus ca Mântuitor, a fost botezat și s-a întors în țara sa plin de bucurie (Faptele Apostolilor 8:26–40).
Și astăzi, drumul spre Gaza este pustiu. Unii trimit însă bombe, iar alții trimit ajutoare umanitare. Numai că cea mai mare nevoie este de Cuvântul lui Dumnezeu, care aduce pocăință, schimbare și binecuvântare.
Despre această binecuvântare, profetul Țefania a anunțat că:
„Malurile mării vor ajunge izlazuri de pășunat… Domnul Dumnezeul lor nu-i va uita și va aduce înapoi pe prinșii lor de război.” (Țefania 2:6–7)
Dacă vrei să ai parte de aceleași binecuvântări și de domnia cu Hristos în veșnicie, ia aminte la lecțiile pe care trebuie să le învățăm din cazul Gaza. Primește-L pe Domnul Isus prin credință ca Mântuitor personal, trăiește în pace cu Dumnezeu și cu semenii tăi, și vei vedea cum ruinele sunt înlocuite cu progresul, înfrângerea cu biruință, blestemul cu binecuvântare, iar învrăjbirea cu o pace desăvârșită.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
