Nu puțini dintre noi am auzit, în ultimii ani, despre „Teoria marii înlocuiri / The Great replacement theory”. Teoria (este doar o teorie) privește înlocuirea treptat a populației europene cu o populație nenativă, străină. Părintele acestei teorii este Renaud Camus, intelectualul francez care din cauza ei a fost condamnat la închisoare, amenzi uriașe, și i s-a interzis intrarea în Marea Britanie. Anul acesta Camus împlinește 79 de ani.
Camus a fost puțin cunoscut în America până anul trecut, când în toamnă a apărut traducerea engleză a cărții lui de căpătâi, „The Great Replacement: Introduction to Global Replacement / Marea înlocuire globală, o introducere”. Versiunea engleză are 518 pagini. Cartea a fost bine primită, fiind recenzată de o mulțime de publicații prestigioase.
Născut în 1946, Camus a fost interesat de mutațiile demografice din Europa la care a fost martor din anii 50 până astăzi. Inițial publicată în 2011, cartea propune termenul de „great replacement theory” și este mai mult o colecție a eseurilor și discursurilor lui de-a lungul a zeci de ani privind subiectul.
Camus prevede moartea Europei. Crede că creștinismul ar putea salva Europa de la moarte, dar europenii rămân ostili față de creștinism. „We would be stronger if that faith still animated us / am fi mult mai puternici dacă credința [creștină] încă ne-ar anima”. Dar creștinismul ar capitula oricum în fața islamului, pentru că „Islamul e plin de vigoare și adepții lui își iubesc credința” scrie el.
Din cauza ideilor lui, Camus a fost dat în judecată pentru „incitare la ură și violență”, fiind găsit vinovat. Camus respingea ideea că „odată ce cineva ajunge în Franța ori devine cetățean francez, el devine francez la fel ca restul francezilor”.
Lucru curios, de Gaulle deținea poziții similare privind migrația ca formă de înlocuire demografică, fără să fi fost vreodată criticat. Camus critică intelectualii francezi pentru care a fi rasist înseamnă a crede în existența mai multor rase de oameni. Abolirea patriotismului este o dovadă a înlocuirii. Continuă Camus: „even „non-chauvinistic” patriotism has been taken away from Europeans / chiar și patritismul neșovin a fost luat de la europeni”.
Cum s-a ajuns aici, întreabă Camus? Prin transformarea noțiunii de „diversitate” în politică, dar mai ales prin „deculturation / deculturalizarea Europei”. Europenii și-au rescris istoria pentru a le fi rușine de trecutul și istoria lor. În consecință, europenii zilelor noastre nu își mai cunosc adevărata istorie și nu mai au nimic de protejat. Moștenirea lor civilizațională trebuie stinsă.
Europa a fost dintotdeauna un continent care a primit refugiați și migranți, dovedește Camus. Dar fenomenul zilelor noastre e diferit. Dacă în trecut migranții veneau în Europa cu intenția de a deveni europeni, în ultimele decenii asta nu se mai întâmplă: „migranții de azi vor să reconstruiască în Europa tipul de societate pe care au lăsat-o în urmă”.
Lucrurile au atins un punct ireversibil. Scrie el: „este prea târziu să oprim dauna demografică cauzată Franței în ultimii 15 ani. Daunele demografice sunt o amenințare mai mare la adresa Franței decât oricare alt eveniment care s-a petrecut în Franța, în ultimii 1500 de ani”, conchide Camus.
