Tot ce este în jurul nostru – lumea, cultura, oamenii – tind să aplaude puterea și independența, inteligența, încrederea de sine și superioritatea.
În cea de-a treia fericire însă – o serie de promisiuni pe care Isus le-a făcut cu privire la Împărăția lui Dumnezeu – Isus ne subliniază ceva diferit, spunând:
„Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Matei 5: 5 NTR
Cuvântul „blând” provine din forma greacă „praeis”. Acesta înseamnă delicat, smerit, sau supus; modest, cald sau fără pretenții. De fapt, când Pavel descrie „roadele Duhului Sfânt” (caracteristici dezvoltate de oamenii lui Dumnezeu de către Duhul Său), cuvintele „blândețe” și „bunătate” sunt folosite adesea fără echivoc.
Dar, să fim înțeleși bine, dacă aceste cuvinte colorează o imagine fragilă, plăpândă în mintea ta, poți să fii sigur că blândețea nu este slăbiciune.
Blândețea este puterea ținută sub control. Este putere care se supune autorității lui Dumnezeu.
Mai mult, dacă „blând” nu este un cuvânt pe care să-l folosești chiar acum ca să te descrii pe tine însuți, este în regulă. Isus nu a venit să le vorbească celor care aveau totul pus la punct – și nu se așteaptă la o versiune perfectă a noastră, de asemenea. În schimb, El extinde binecuvântările pentru cine au fost creați copii Lui să fie și să devină.
Dumnezeu creează continuu în noi aceste caracteristici ca și urmași ai Lui. El rafinează, sfințește și ne schimbă pentru a fi mai mult ca El.
În Biblie, Însuși Isus se numește pe Sine „blând”. Dar așa cum probabil ști, el a fost departe de a fi pasiv, apatic sau cineva care să fie împins de la spate. În loc să se bazeze pe propria Lui putere – Cum ar fi să cheme legiunile de îngeri pentru a evita crucea – El s-a bazat pe puterea lui Dumnezeu și și-a limitat propria putere nelimitată.
Împărăția cu susul în jos a lui Isus va fi populată de cei care își atribuie puterea pentru gloria lui Dumnezeu și care se smeresc pe ei înșiși la picioarele Lui.
Sursa: You Version
