Naționalismul creștin nu este biblic și amenință Evanghelia, precum și mărturia Bisericii – acesta a fost mesajul central transmis de Jeff Fountain în cadrul Adunării Anuale a Delegaților Alianței Evanghelice Elvețiene (Schweizerische Evangelische Allianz – SEA), scrie Christian Daily.
Jeff Fountain, fost director european al organizației Youth With a Mission (YWAM) și actual director al Centrului Schuman pentru Studii Europene din Amsterdam, a susținut o prelegere în care a criticat influența tot mai mare a ideologiilor naționaliste creștine, considerând că acestea distorsionează învățăturile lui Isus și compromit autenticitatea credinței creștine.
SEA a organizat o dezbatere publică intitulată „Națiune sfântă!? O examinare critică a politicii naționaliste cu față creștină”, în care Fountain a atras atenția că amestecul dintre identitatea creștină și cea națională duce la o versiune politizată a creștinismului, axată pe putere, nu pe ucenicie.
„Naționalismul creștin este o ideologie politică ce amestecă identitatea creștină cu identitatea națională”, a declarat el. „Susține ideea că o anumită națiune (precum SUA) a fost fondată de creștini, trebuie condusă după ‘principii creștine’, iar cetățenia adevărată este rezervată celor care se încadrează într-o anumită formă de creștinism.”
Deși recunoaște că restaurarea moștenirii iudeo-creștine în Occidentul secularizat poate părea dezirabilă, Fountain a avertizat împotriva pericolului îmbinării credinței cu puterea politică. Potrivit unui comunicat SEA, el a subliniat că această „contaminare” este vizibilă în rândul liderilor care folosesc retorica creștină pentru a-și consolida autoritatea.
El a îndemnat participanții să judece după roadele acestui fenomen: „Produce el caritate și slujire, sau dispreț față de ceilalți pentru a se înălța pe sine?”
Fountain a respins ideea că naționalismul creștin ar reprezenta creștinismul autentic, argumentând biblic: credința creștină înseamnă loialitate față de Isus Cristos, nu față de vreo națiune pământească „cetățenia noastră este în ceruri” – Filipeni 3:20, Isus a respins explicit puterea politică „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” – Ioan 18:36, iar Biserica Noului Testament este o comunitate globală, multietnică (Apocalipsa 7:9).
El a subliniat că „naționalismul creștin pervertește credința într-un instrument politic, departe de umilința și iubirea de aproapele pe care le-a învățat Cristos.” Totuși, a recunoscut că unii adepți consideră că apără valorile biblice și rolul lui Dumnezeu în viața publică.
Fountain a explicat că, deși naționalismul creștin folosește limbaj creștin, „este mai mult despre politică și cultură decât despre Evanghelia autentică.”
În sprijinul ideii, el a oferit exemple de respingere a naționalismului creștin de către mari denominațiuni, precum Convenția Baptistă de Sud (SUA), care a avertizat împotriva amestecului dintre misiunea Bisericii și activismul politic. Consiliul Național al Bisericilor din SUA (metodiști, prezbiterieni) l-a numit „o distorsionare a Evangheliei”, iar lideri catolici au emis poziții similare.
Evanghelicii, însă, rămân divizați. Russell Moore, fost președinte al Comisiei pentru Etică și Libertate Religioasă a Convenției Baptiste de Sud, a declarat: „Naționalismul creștin tratează Evanghelia ca mijloc de putere politică, nu ca scop în sine.” Iar autoarea și învățătoarea biblică Beth Moore a afirmat: „Amestecarea ideologiei politice cu Evanghelia corupe Evanghelia și insultă crucea.”
Fountain a menționat și mișcarea Christians Against Christian Nationalism, fondată în 2019 de Comitetul Baptist pentru Libertate Religioasă, susținută de mii de clerici și laici. Potrivit acestora, naționalismul creștin „amenință libertatea religioasă și democrația.”
În Elveția, Fountain a apreciat că naționalismul creștin nu are amploare, dar există grupări izolate care promovează astfel de idei. El a evidențiat Uniunea Democratică Federală (EDU), o formațiune minoră de orientare fundamentalist-protestantă, care amestecă retorica religioasă cu agende naționaliste – de exemplu, opoziția față de participarea Elveției la Eurovision din motive „oculte”.
Partide creștine precum Partidul Popular Evanghelic (EVP) și Centrul (născut din fuziunea Partidului Popular Creștin-Democrat și al Partidului Democrat-Conservator) nu promovează naționalismul creștin, ci se angajează pe platforme social-democrate și de democrație creștină.
În concluzie, „naționalismul creștin există în Elveția doar marginal, fără o influență politică semnificativă,” a precizat Fountain.
La discuția organizată de SEA au participat și politicieni elvețieni: Marc Jost (EVP), care a subliniat pericolul idolatrizării puterii și necesitatea umilinței, și Samuel Kullmann (EDU), care a pledat pentru invocarea valorilor creștine în procesul legislativ.
„Nimeni nu a considerat că o națiune creștină este un obiectiv dezirabil,” a concluzionat SEA. „Creștinii nu trebuie să domine, ci să slujească – urmând exemplul lui Isus Cristos.”
Cronologie: Naționalismul creștin în SUA (după Jeff Fountain)
Anii 1950 – „In God We Trust” și „under God” sunt introduse în motto-ul SUA și în jurământul de credință, în contextul Războiului Rece.
Anii 1970–1980 – Apar mișcări precum „Moral Majority”, care leagă valorile conservatoare de identitatea națională.
Anii 1990–2000 – Dispute privind simboluri religioase în spațiul public alimentează ideea că creștinii sunt excluși.
Anii 2010 – Naționalismul creștin se intensifică ca reacție la pluralismul religios și cultural.
6 ianuarie 2021 – Simboluri creștine apar la asaltul asupra Capitoliului din SUA.
Astăzi – Bisericile sunt tot mai implicate în dezbaterea privind pericolele teologice și democratice ale naționalismului creștin.
