Urmărind viața, experiențele și slujirile primilor creștini, constatăm că biserica primară a fost într-un progres continuu. Astfel, ei au mers mereu crescând, experimentând: progres spiritual, progres numeric, progres privind impactul în societate și a ariei de răspândire a Evangheliei.
Acest fapt este confirmat foarte clar de evanghelistul Luca, care a menționat: „Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult…” (Fapte 5:14).
Pentru că, în zilele noastre, în loc de progres, în multe biserici este experiment regresul, este potrivit să ne întrebăm: care au fost factorii care au generat progresul din biserica primară? Luând în considerare relatările Sfintei Scripturi, putem spune că primii creștini au experimentat o creștere continuă, fiindcă au fost dedicați pentru:
MATURIZARE SPIRITUALĂ
După ce, în ziua Rusaliilor, cei care au auzit Cuvântul Scripturii s-au întors la Domnul și au fost botezați, a urmat o perioadă de echipare spirituală, stăruind în învățătura apostolilor. Acest fapt este bine prezentat de evanghelistul Luca, care a menționat:
„Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.” (Fapte 2:41-42).
Maturizarea spirituală este definită și de titulatura care le-a fost atribuită. Dacă la început au fost doar convertiți, foarte curând au ajuns frați și membri ai Bisericii din Ierusalim, apoi au fost numiți ucenici, dintre care s-au ridicat mulți slujitori. În acest sens, este demn de luat în considerare mărturisirea:
„Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credință.” (Fapte 6:7) sau: „În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.»” (Fapte 13:1-2).
Numai că, pe lângă maturizarea spirituală, primii creștini au fost angajați și în:
MIJLOCIRE STĂRUITOARE
Ei au avut o viață de rugăciune activă și stăruitoare. Rugăciunea era practicată individual, la întâlnirile de grup, sau cele de la templu, dar și în momentele dificile, de interdicție sau persecuție.
Deși stăruința în rugăciune este menționată alături de învățătura apostolilor și legătura frățească, este consemnată cu mai multe detalii atunci când apostolii au fost chemați la interogatoriu de către sinedriu sau când Apostolul Petru a fost arestat.
„Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu și au zis: «Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!… Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala și întinde-ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.» După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Fapte 4:24-31).
Iar în momentul în care apostolul Petru a fost arestat, biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el! (Fapte 12:5).
De aceea, putem spune că, pentru primii creștini, rugăciunea nu a fost un act ceremonial, ci o adevărată luptă spirituală. Apoi, biserica primară a fost în progres continuu pentru că a experimentat o:
MOBILIZARE SUSȚINUTĂ
Acest fapt este subliniat prin afirmații precum: toți, în același loc, sau mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet (Fapte 4:32). Iar această unitate este întâlnită nu numai la închinare și în părtășia frățească, ci și în slujire reciprocă și în acțiunile de ajutorare a celor aflați în nevoi materiale. Acest fapt este confirmat de mărturisirea:
„Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.” (Fapte 4:34).
Numai că primii creștini au experimentat progresul și printr-o:
MĂRTURIE SUPREMĂ
În viața acestora se putea observa o transformare radicală împlinită prin Nașterea din Nou, și apoi prin sfințirea vieții și înzestrarea cu roadele și darurile Duhului Sfânt. Toți cei care priveau la primii creștini își puneau întrebarea: „Cine sunt aceștia?” sau „Cum de vorbesc în alte limbi? Nu sunt toți Gelileeni?”
Dincolo de schimbarea vieții, o mărturie mult mai puternică a fost dată însă de lucrările și semnele pe care Dumnezeu le împlinea prin slujirea apostolilor:
„Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.” (Fapte 5:12).
Iar pedeapsa lui Anania și Safira, care au mințit pe frați și pe Duhul Sfânt, a făcut ca o mare frică să cuprindă toată adunarea și pe toți cei care au auzit despre aceste lucruri (Fapte 5:11). Apoi, o:
MISIUNE STRATEGICĂ
Primii creștini au experimentat un progres continuu fiindcă toți erau angajați în slujire și vestirea Evangheliei. Când nevoile generate de lipsurile materiale s-au înmulțit, apostolii au ales diaconi care să slujească la mese, pentru ca ei să continue lucrarea spirituală, vestind Evanghelia. Iar când s-au legat prea mult de Ierusalim, Dumnezeu a îngăduit o prigoană pentru ca aceștia să fie răspândiți în toată Iudeea, Samaria și în Asia Mică.
Atunci când nevoile slujirii erau tot mai mari, Domnul Isus L-a întâlnit pe Saul, care, după convertire și echiparea din pustiul Arabiei, a dus Evanghelia la neamuri și până la Roma. În strategia lor, au vestit Evanghelia mai întâi în orașele și cetățile mari, au rânduit prezbiteri în fiecare dintre bisericile nou plantate, pentru ca apoi, aceștia să vestească Evanghelia în satele din jur.
Dacă prima biserică a experimentat un progres continuu și a mers mereu crescând în fiecare domeniu fizic sau spiritual, ce se poate spune despre tine și despre biserica de care aparții? Experimentezi progresul sau ești în regres?
Pentru că, în zilele din urmă, va fi un regres generalizat, învață din experiențele și practicile primilor creștini pentru ca și în această vreme să experimentezi progresul în toate domeniile, împreună cu Domnul.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
