În Luca 18, Isus spune o pildă despre doi oameni care merg la templu să se roage. Unul, fariseul, se laudă cu faptele lui bune. Celălalt, un vameș disprețuit de toți, își bate pieptul și spune: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
Isus spune că tocmai vameșul pleacă acasă iertat, nu fariseul. De ce? Pentru că Dumnezeu privește la inimă, nu doar la aparențe.
Mândria ne face să credem că ne putem câștiga singuri locul înaintea lui Dumnezeu. Smerenia ne amintește că avem nevoie de harul Său. Fariseul era concentrat pe sine, în timp ce vameșul căuta mila lui Dumnezeu.
Isus ne amintește, în versetul de astăzi, că „oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.” Împărăția lui Dumnezeu schimbă perspectivele noastre. Cei care se încred doar în propriile merite vor rata harul, dar cei care recunosc că au nevoie de El îl vor găsi.
Adevărata neprihănire începe cu smerenia, cu recunoașterea dependenței noastre de Dumnezeu. Când ne apropiem de El cu o inimă ca a vameșului, nu găsim doar milă, ci și adevărata înălțare în prezența Lui.
Sursa: You Version
