Ai auzit, poate, expresia „Crede și nu cerceta” rostită cu aer superior de cei care privesc credința ca pe o formă de orbire voluntară. E o replică-șablon, folosită adesea pentru a discredita creștinismul și pe cei care îndrăznesc să creadă în Dumnezeu fără a avea „toate dovezile științifice la dosar”.
Dar ceea ce puțini știu este că această expresie nu apare nicăieri în Biblie. Nici în Vechiul, nici în Noul Testament. Și nici Biserica, în învățătura ei autentică, nu a promovat-o vreodată ca principiu de viață spirituală.
De fapt, autorul real al acestei sintagme este Celsus, un filosof păgân din secolul al II-lea, cunoscut pentru opera sa „Adevăratul Cuvânt” – o critică virulentă la adresa creștinismului timpuriu. În acea lucrare, el îl prezenta pe Isus ca pe un vrăjitor născut dintr-o presupusă relație între o tânără evreică și un soldat roman, numit Panthera. Ideile lui Celsus au fost preluate și demontate de teologul creștin Origen, în lucrarea sa Împotriva lui Celsus.
Celsus afirma despre primii creștini că „nici măcar nu vor să primească argumente pentru ceea ce cred” și sugera că aceștia ar respinge deliberat înțelepciunea. Deși nu folosește exact expresia „Crede și nu cerceta”, ideea se desprinde clar din acuzațiile lui. Mai târziu, această formulare va deveni o etichetă convenabilă, pusă credincioșilor de către cei care disprețuiau credința. Ironia e că această idee – care li se impută azi Bibliei și Bisericii – a fost formulată de fapt de un opozant al lor, pentru a caricaturiza creștinismul, nu pentru a-l defini din interior.
În realitate, Biblia încurajează constant cercetarea, discernerea, reflecția. Isaia spune: „Căutați în Cartea Domnului și citiți!” (Isaia 34:16), iar despre creștinii din Bereea se spune că „cercetau Scripturile în fiecare zi” (Faptele 17:11).
Adevărata chemare a Scripturii este: Crede, dar cercetează. Nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de justificări, ci pentru că adevărul Lui nu se teme de întrebări. Dimpotrivă, El se lasă descoperit de cei care caută sincer.
Cristos nu cere obediență oarbă, ci o credință vie, trează, care gândește, întreabă și se închină.
Fie ca lumina Cuvântului să-ți păstreze mintea deschisă și inima trează, în căutarea Celui care este Adevărul.
