Vreau să priviți această imagine și să observați cât de înșelătoare este. Nu primește Hristos orice păcătos? Inclusiv pe homosexuali? Normal că da, dar Hristos îi primește pe cei care își văd nevoia de salvare.
Am făcut zilele trecute un video despre parada gay din București în care nu am intenționat să spun că Hristos nu ar sta niciodată de vorbă cu o persoană homosexuală sau că i-ar întoarce spatele în mod aprioric. Hristos a fost și este plin de har și adevăr. Dar ceea ce am vrut să subliniez este că El nu stă cu nimeni ca să-i valideze păcatul, ci ca să-l cheme la pocăință și la o viață nouă în sfințenie.
În toate situațiile în care Hristos a primit un păcătos în Noul Testament, acel păcătos a arătat schimbare. Inițiativa lui Dumnezeu este reală, dar și transformarea vieții este reală. Ninive se pocăiește. Femeia samariteană își recunoaște păcatul și devine martoră în cetate. Saul din Tars este doborât de harul lui Hristos și devine Pavel, apostolul neamurilor.
Cheia este că niciunul nu rămâne același. Hristos nu doar mângâie, ci și transformă. El nu doar iartă, ci și sfințește. De aceea, cred că e o greșeală pastorală (și teologică) să confundăm acceptarea persoanei cu validarea păcatului. Nu trebuie să alegem între „dragoste” și „adevăr” — Hristos nu le-a separat niciodată.
Aș adăuga și alte câteva gânduri:
1. Nici o categorie de păcat nu trebuie tratată cu ură sau dispreț, dar în același timp, niciuna nu poate fi prezentată ca „identitate legitimă” în Hristos. Pavel spune clar în 1 Corinteni 6:9-11: „Așa erați unii dintre voi…” — dar nu mai sunt așa, pentru că au fost spălați, sfințiți și îndreptățiți.
2. Evanghelia nu este doar un mesaj de acceptare, ci un apel urgent la renunțarea la sine și la urmarea lui Hristos (Marcu 8:34). Oricine vine la El trebuie să vină „așa cum este” — dar nu are voie să rămână „așa cum era.”
3. Homosexualitatea, în discursul contemporan, nu mai e văzută ca o luptă personală, ci ca o identitate care cere afirmare. Aici se face diferența față de alți păcătoși. Un lacom nu cere validare pentru lăcomia lui. Un mincinos nu militează pentru „normalizarea minciunii.” Dar comunitatea LGBT, în general, cere exact acest lucru: nu doar toleranță, ci afirmare. Iar creștinii nu pot da această validare fără să trădeze Evanghelia.
4. Este greșit să spunem că Hristos „nu ar merge” către o anumită categorie de oameni. El merge — și noi trebuie să mergem. Dar nu cu un mesaj diluat, ci cu Evanghelia completă: păcatul e real, dar și harul e mai mare. Iubirea nu înseamnă să închizi ochii, ci să arăți drumul spre cruce.
Mă rog să continuăm să ținem împreună aceste două realități esențiale: sfințenia lui Dumnezeu și dragostea Lui fără margini — dar niciodată una fără cealaltă.
Lucian Bălănescu,
Pastorul Bisericii „Bunavestire” București
