Vizitând orașul vechi al Ierusalimului, nu se poate să nu fii surprins de faptul că poarta din zidul de răsărit al cetății este închisă. Aceasta este practic zidită cu pietre, făcând parte dintr-un zid neîntrerupt. Tot ce se poate observa este doar conturul din zid și ornamentele de pe frontispiciu care, altădată, o împodobeau.
Aceasta este Poarta de Aur, în evreiește Sha’ar Harahamim, pe care însuși Domnul Isus a pășit, înconjurat de mulțime, atunci când a intrat triumfal în Ierusalim. Poarta este formată din două uși, fiecare având propriul nume: Bab al-Rahma („Poarta Milostivirii”) pentru partea sudică și Bab al-Taubah („Poarta Pocăinței”) pentru partea nordică.
Această poartă este închisă, fiindcă a fost sigilată și zidită de sultanul otoman Soliman Magnificul în anul 1541. Închiderea a fost probabil motivată de o combinație de credințe religioase și preocupări de securitate. Cel mai probabil, Soliman a ordonat sigilarea porții deoarece, în tradiția evreiască, s-a profețit că Mesia va intra prin ea. Poarta a rămas sigilată de atunci și până astăzi, iar de-a lungul timpului s-au luat diverse măsuri restrictive pentru a preveni redeschiderea ei.
Mai mult decât atât, deoarece a trece prin cimitir pentru evrei înseamnă întinare și descalificare pentru slujbă, pentru ca Mesia să fie împiedicat să deschidă poarta și să intre în cetate, în fața Porții de Aur, pe tot versantul de răsărit al Muntelui Templului, a fost înființat un cimitir musulman.
Acest act al sigilării și toate eforturile depuse pentru ca această poartă să rămână închisă împlinesc, de fapt, anunțul făcut de profetul Ezechiel, care a mărturisit că:
„M-a adus înapoi la poarta de afară a Sfântului Locaș, dinspre răsărit. Dar era închisă. Și Domnul mi-a zis: «Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide, și nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă!»” (Ezec. 44:1-2).
Va veni, însă, o zi în care această poartă se va deschide, pentru ca încă o dată Domnul Isus să intre în cetatea Ierusalimului, îmbrăcat în slavă și înconjurat de Sfinți și de oștirea cerească. Despre acest moment solemn, David a profețit, menționând:
„Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei! – «Cine este acest Împărat al slavei?» – Domnul cel tare și puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-le, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei! – «Cine este acest Împărat al slavei?» – Domnul oștirilor: El este Împăratul slavei!” (Ps. 24:7-10).
Iar profetul Zaharia a prevestit acest eveniment, anunțând că:
„Domnul Se va arăta și va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit și spre apus, și se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi. Veți fugi atunci în valea munților Mei, căci valea dintre munți se va întinde până la Ațel; și veți fugi cum ați fugit de cutremurul de pământ de pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Și atunci va veni Domnul Dumnezeul meu, și toți sfinții, împreună cu El!” (Zah. 14:3-5).
Pentru mulți, însă, deschiderea porții din acea zi va fi prea târziu, fiindcă armatele lui Anticrist, care vor înconjura Ierusalimul, vor fi nimicite, iar cei necredincioși vor pieri prin suflarea gurii Lui. (Ap. 19:11-21).
Dacă poarta de Aur a Ierusalimului pământesc este închisă, în această vreme este deschisă poarta de slavă a Ierusalimului ceresc. Prin moartea, învierea și înălțarea la cer, Domnul Isus garantează acest fapt, asigurându-ne accesul doar prin credință.
Dacă înainte de moartea Domnului Isus păcatele omenirii formau un zid de despărțire care ne separa de Dumnezeu, odată cu moartea Sa acest zid a fost dărâmat și o poartă de har a fost deschisă, despre care apostolul Pavel a spus că:
„El este pacea noastră care, din doi, a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea; și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcând astfel pace; și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, și unii, și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” (Ef. 2:14-18).
Dacă poarta închisă din zidul Ierusalimului reprezintă în mod simbolic starea omului păcătos care nu poate avea acces la Dumnezeu, Poarta Harului deschisă de Domnul Isus garantează accesul celui care crede la cele mai mari binecuvântări asigurate în prezența lui Dumnezeu pentru veșnicie.
Ți-ai asigurat accesul și trăiești ca un cetățean al Împărăției lui Dumnezeu, așteptând pregătit să intri în Noul Ierusalim?
Dacă nu ai făcut-o până acum, crede adevărurile Scripturii, pocăiește-te de păcatele tale și acceptă jertfa Domnului Isus ca preț pentru împăcarea ta cu Dumnezeu. Fii pregătit pentru slavă și nu uita că și această poartă a harului se va închide. De aceea, silește-te să nu te trezești că ai venit prea târziu!
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
