Să începem cu puțin context…
Isus trăise, murise și înviase. Petru și Ioan, doi dintre cei mai apropiați prieteni ai Săi, le spuneau tuturor ce văzuseră și auziseră. Dumnezeu făcea minuni prin ei, chiar și un bărbat olog din naștere a fost vindecat.
Mii de oameni au crezut. Dar liderii religioși s-au temut. Le era frică să nu-și piardă influența, așa că i-au arestat pe Petru și Ioan.
După ce au fost eliberați, s-au întors la ceilalți credincioși. Nu s-au ascuns. Nu s-au plâns. S-au rugat. Și s-au rugat cu îndrăzneală.
„După ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Faptele Apostolilor 4:31
Petru și Ioan aveau următoarele obiceiuri:
- Se adunau împreună cu alți credincioși
- Se rugau împreună cu alți credincioși
- Vorbeau cu îndrăzneală despre Cuvântul lui Dumnezeu
Pe măsură ce făceau aceste lucruri firești—se adunau, se rugau și vorbeau—Duhul Sfânt îi umplea cu puterea supranaturală a lui Dumnezeu.
Așa cum spune Galateni 5:25: „Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.” Umblăm călăuziți de Duhul atunci când trăim aproape de El, Îi ascultăm glasul și urmăm direcția pe care ne-o oferă.
Asemenea lui Petru și Ioan, care s-au lovit de împotrivire din cauza credinței lor, și noi putem alege să ne încredem în Dumnezeu și să umblăm cu El. Putem continua să ne strângem alături de alți credincioși. Putem rosti rugăciuni curajoase, care depășesc puterea noastră omenească. Și putem vorbi cu îndrăzneală despre speranța pe care ne-o dă Isus.
Și pe măsură ce facem aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu ne va călăuzi—atât în mod natural, cât și supranatural—la fiecare pas.
Sursa: You Version
