Întrebare: Ce au în comun darea Legii, vițelul de aur, Cartea Rut și Psalmul 67?
Răspuns: Sărbătoarea Shavuot – sau, în creștinism, Rusaliile!
Shavuot este mai mult decât o tradiție – este o profeție în mișcare. Călătoriți prin dăruirea Torei, povestea lui Rut, Psalmul 67 și Cincizecimea din Faptele Apostolilor 2 pentru a vedea cum toate acestea trimit la un mesaj uluitor: Inima lui Dumnezeu pentru fiecare națiune. Nu veți mai privi niciodată această sărbătoare în același mod.
Dincolo de tradițiile iudaice moderne cu grâu și prăjituri cu brânză, se ascunde o poveste mult mai profundă: un plan divin, țesut de-a lungul generațiilor – un plan care începe cu poporul lui Israel, dar care nu a fost niciodată destinat să rămână doar acolo. Un plan de răscumpărare pentru întreaga omenire.
O singură sărbătoare, patru opriri. Fiecare marchează un moment esențial din Scripturi, legat direct sau simbolic de sărbătoarea Shavuot.
Să începem cu prima oprire: Darea Legii și vițelul de aur. Cartea Jubileelor, un text iudaic din secolul al II-lea î.Hr., afirmă că legământul de la Muntele Sinai și darea Torei au avut loc chiar în ziua sărbătorii Săptămânilor – adică de Shavuot. Tradiția rabinică susține aceeași idee. Potrivit Cărții Jubileelor, Dumnezeu i-a dat lui Moise Tora prin „Îngerul Prezenței” – identificat de unele scrieri rabinice ca fiind Yeshua, Slujitorul Prezenței, Îngerul Feței Sale.
La Sinai, tradiția spune că glasul lui Dumnezeu s-a împărțit în șaptezeci de limbi de foc – pentru ca fiecare neam să poată auzi și înțelege. De ce tocmai șaptezeci? În gândirea iudaică, acest număr simbolizează națiunile lumii. Astfel, Dumnezeu transmitea un mesaj clar: Israelul era chemat să fie o lumină pentru toate popoarele – să ducă Tora dincolo de granițele sale. Uimitor: încă de la Sinai, Tora a fost gândită ca o binecuvântare universală!
Însă acel Shavuot nu s-a încheiat în bucurie. Când Moise a coborât cu tablele Legii, i-a găsit pe israeliți închinându-se unui vițel de aur – unui dumnezeu făcut de mâini omenești, în locul Celui viu. Din cauza acestei răzvrătiri, trei mii de oameni au murit în acea zi. O zi care trebuia să fie plină de slavă și lumină a devenit un prilej de jale și judecată. Dar, după cum vom vedea, Dumnezeu avea să răscumpere chiar și acest moment tragic.
Ne oprim la a doua stație: Cartea Rut. După tradiția iudaică, această carte este citită la Shavuot pentru că acțiunea se petrece în timpul secerișului grâului. Dar dincolo de contextul agricol, cartea este o mărturie emoționantă despre cum Dumnezeu poate transforma ceea ce e frânt într-o sursă de binecuvântare.
Rut provenea din Moab – un popor născut dintr-o legătură nepotrivită între Lot și fiica sa cea mare. Tora interzicea unui moabit să se alăture adunării lui Israel. Și totuși, Dumnezeu o alege pe Rut, o femeie străină, și o face un simbol al credincioșiei. Prin ea, El aduce pe lume linia lui David – și, în cele din urmă, pe Mesia.
Chiar și Boaz, cel care o răscumpără pe Rut, avea o origine complicată. Potrivit Noului Testament, el era fiul Rahavei – o prostituată din Ierihon. Și totuși, prin aceste circumstanțe neobișnuite, Dumnezeu aduce răscumpărare – nu doar pentru Rut, ci pentru întreaga omenire. Cartea Rut e o pledoarie pentru un adevăr remarcabil.
Acolo unde Tora pare a fi o barieră, ea este de fapt o punte. Potrivit Legii, un moabit nu avea dreptul să intre în adunarea Domnului – nici până la a zecea generație. Dar aceeași Tora poruncește ca o văduvă israelită să fie răscumpărată – ceea ce îi permite lui Rut să fie primită, nu doar tolerată, ci acceptată ca membră cu drepturi depline în poporul lui Dumnezeu. Cartea se încheie cu speranță: genealogia regelui David – și o rază de lumină despre o răscumpărare și mai mare ce urma să vină.
Și așa ajungem la a treia stație: Psalmul 67. Acest psalm este citit la Shavuot pentru că versetele 2–8 conțin exact 49 de cuvinte în ebraică – același număr cu zilele numărate între Pesah și Shavuot, în perioada Omerului.
Psalmul începe cu o rugăciune binecunoscută: „Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Fața Lui! Selah.” Este ecoul binecuvântării preoțești din Numeri 6:24-26. Dar priviți cum se încheie: „Dumnezeu să ne binecuvânteze și toate marginile pământului să se teamă de El.” Psalmistul face o legătură profundă – așa cum preoții sunt chemați să binecuvânteze Israelul, tot așa Israelul este chemat să fie o „împărăție de preoți” – o binecuvântare pentru toate neamurile, vestind cunoașterea lui Dumnezeu și mântuirea Lui.
Dar apare o întrebare: Cum va ajunge această cunoaștere a lui Dumnezeu până la marginile pământului? Cum se va răspândi mântuirea Lui printre toate popoarele? Cum va binecuvânta Israelul toate familiile pământului, astfel încât și acestea, la rândul lor, să-L binecuvânteze pe Dumnezeul lui Israel?
Răspunsul ne duce la ultima stație a călătoriei noastre: Faptele Apostolilor, capitolul 2. Aici citim despre o zi de Shavuot care a schimbat pentru totdeauna istoria. Ucenicii lui Yeshua (Isus) se aflau în Ierusalim, când, deodată, un vuiet ca de vânt puternic a venit din cer. LimBi ca de foc s-au arătat, s-au despărțit și s-au așezat peste fiecare dintre ei. Toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi – în alte graiuri – după cum Duhul le dădea să rostească.
Potrivit profesorului Moshe Weinfeld, această scenă reflectă ceea ce s-a întâmplat pe Muntele Sinai. Limbile de foc amintesc de cele șaptezeci de limbi ale revelației divine, descrise în literatura rabinică, și de focul care s-a așezat peste cei șaptezeci de bătrâni în pustie. Așa cum acei bătrâni au primit autoritate spirituală pentru a conduce poporul, acum apostolii primesc Duhul – și, odată cu El, misiunea de a duce mesajul lui Mesia dincolo de Israel, către toate națiunile.
Și tot acum vedem răscumpărarea sărbătorii Shavuot. Țineți minte cei trei mii care au murit la Sinai din cauza păcatului? În această zi, același număr – trei mii de oameni – s-au pocăit, au crezut în Mesia cel Înviat și au primit viață nouă. Cei trei mii care au pierit atunci au fost înlocuiți acum de trei mii care au fost renăscuți prin iertarea adusă de Dumnezeu în Mesia.
Prin jertfa lui Yeshua – Fiul lui David și descendent al lui Rut – prin sângele Său vărsat, o zi a judecății s-a transformat într-o zi a mântuirii. Sărbătoarea în care Tora a fost scrisă pe table de piatră a devenit sărbătoarea în care Legea lui Dumnezeu este scrisă în inimă – nu doar în inima lui Israel, ci în inima tuturor celor care cred.
Traducere de Dorin Rus
