Isus a sacrificat de bunăvoie totul pentru binele lumii. El și-a asumat pedeapsa greșelilor noastre pentru ca noi să Îl putem cunoaște pe Dumnezeu în mod personal, pentru totdeauna. Iar când a înviat din morți, a făcut posibil ca noi să avem o relație strânsă cu El.
Isus a deschis o cale pentru ca noi să Îl cunoaștem, dar noi trebuie să alegem dacă Îl vom urma sau nu.
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva.” Marcu 8:34-35
Ce înseamnă să ne luăm crucea?
Pentru Isus, crucea a fost un obiect literal pe care a suferit și a murit. A fost o greutate fizică ce simboliza totodată greutatea spirituală pe care El a purtat-o.
Crucea reprezintă, de asemenea, suferința și renunțarea pe care noi toți alegem să le îndurăm de dragul cunoașterii și ascultării de Hristos.
Apostolii au privit suferința ca pe o oportunitate de a-L cunoaște mai bine pe Isus, dar culturile noastre ne spun că suferința este un obstacol în calea plăcerii imediate. Isus a spus că predarea vieții noastre Lui este esențială, deoarece El este calea spre viața veșnică, dar lumea noastră ne spune că grija de sine este poarta de acces spre o viață abundentă.
A ne lua crucea înseamnă să renunțăm la dreptul nostru de a trăi așa cum vrem. Înseamnă să Îl lăsăm pe Isus să dicteze traiectoria vieții noastre și să facem din El singurul lucru pe care îl urmărim mai presus de orice altceva.
Ironia este că, dacă refuzăm să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Isus tot vom suferi. Vom experimenta în continuare greutăți. Dar vom sfârși, de asemenea, prin a renunța la darurile veșnice pe care ni le oferă Isus în schimbul plăcerii și confortului de moment.
A ne lua crucea este un act pe care îl facem în această parte a veșniciei. Dar, într-o zi, vom învia și vom primi o viață nouă; o viață fără tristețe, suferință, moarte sau durere. O viață petrecută veșnic în prezența lui Dumnezeu. Aceasta este promisiunea pe care Isus ne-o face atunci când ne cere să-L urmăm. Aceasta este viața pe care o putem aștepta cu nerăbdare atunci când ne dăm viața pentru Isus.
Sursa: You Version
