Isus a dat Bisericii Marea Trimitere acum aproape două mii de ani. Astăzi, însărcinarea de a face ucenici din toate națiunile rămâne neschimbată. Totuși, lumea în care trăim este într-o schimbare continuă, așa că problemele care influențează modul în care ascultăm de această trimitere se modifică de la un deceniu la altul (uneori chiar de la an la an). Ultimul deceniu nu a fost o excepție. Pe baza discuțiilor cu lideri misionari din întreaga lume, mai multe tendințe și provocări importante se conturează în 2024, scrie Desiring God.com
Înainte de a explora aceste tendințe, trebuie clarificat un lucru: acest articol pornește de la convingerea că misiunea constă în: pătrundere eficientă, evanghelizare, ucenicie, formarea unor biserici sănătoase, dezvoltarea liderilor și o retragere strategică într-un parteneriat matur (cf. Foundations, 13). Acestor ucenici și biserici li se poruncește să asculte de tot ce a învățat Isus (Matei 28:20), așadar toate dimensiunile biblice ale uceniciei creștine sunt incluse. Această lucrare trebuie realizată „între toate popoarele și în toate locurile de pe pământ” până la revenirea lui Isus. Această înțelegere fundamentează tendințele și problemele prezentate mai jos.
Tendința 1: Schimbarea centrului de greutate al creștinismului – Sudul Global preia ștafeta
Provocarea: Creștinismul nu mai are centrul de greutate în Europa sau America de Nord. Africa, Asia și America Latină devin acum motoare principale ale misiunii globale. Dar acest val nou vine cu oportunități, dar și cu riscuri.
Realitatea: SUA încă trimite cei mai mulți misionari, dar Coreea de Sud e pe locul doi. În Africa, biserica explodează numeric, iar Asia de Est devine tot mai activă în evanghelizare. În timp ce Occidentul se secularizează, Sudul Global preia torța.
Riscul major: Odată cu expansiunea creștinismului în Sud, evanghelia prosperității se infiltrează tot mai mult. Acest „alt mesaj” promite binecuvântări pământești, nu Isus cel crucificat. Este, poate, cea mai mare amenințare teologică a secolului 21, comparabilă cu gnosticismul din Biserica primară.
Ce e de făcut?
Luptă pentru claritatea Evangheliei, nu doar extinderea religiei. Investește în ucenicie profundă și educație teologică solidă în zonele în care Evanghelia deja a ajuns. Combină misiunea printre neatinși cu consolidarea doctrinară în regiunile deja evanghelizate. Fii atent: nu tot ce poartă numele lui Hristos Îl și reflectă pe Hristos.
Tendința 2: Avansul tehnologiei – o sabie cu două tăișuri
Provocarea: Trăim într-o eră digitală. Internetul, inteligența artificială și noile tehnologii transformă radical modul în care vestim Evanghelia. Dar aceste unelte puternice pot fi la fel de distructive pe cât sunt de utile.
Realitatea: În timpul pandemiei, evanghelizarea și ucenicia online au înflorit. Tehnologia AI accelerează traducerea Bibliei și accesul la resurse creștine. Dar guverne ostile folosesc aceleași unelte pentru monitorizare, expulzare și persecuție.
AI – binecuvântare sau pericol? Această tehnologie poate duce Cuvântul în noi limbi, dar poate și crea confuzie, supraveghere și manipulare. Nu putem ignora aceste realități.
Ce e de făcut?
Învață să folosești tehnologia înțelept, nu naiv. Pregătește misionarii pentru realitatea digitală și riscurile ei. Explorează noi moduri de a echipa, forma și susține lucrătorii – chiar și la distanță. Nu lăsa ca tehnologia să înlocuiască pătrunderea în inimile oamenilor, ci folosește-o ca sprijin pentru lucrarea de bază.
Tendința 3: Acces și sprijin fără precedent – dar și pericolul generozității greșit canalizate
Provocarea: Bisericile locale din Vest au astăzi o capacitate istorică de a susține misiunea globală: pot comunica instantaneu, pot călători ușor, pot trimite bani rapid. Dar această abundență riscă să devină o capcană. De ce? Pentru că dărnicia fără discernământ poate naște dependență, nu maturitate.
Realitatea pe teren: Biserici din Lumea a Treia (Global South) primesc fluxuri constante de fonduri externe care, în loc să le fortifice autonomia, le pot sufoca inițiativa și responsabilitatea locală. Lecțiile dureroase învățate de misionarii secolelor trecute (precum Roland Allen) sunt adesea uitate de noile generații de susținători.
Ce e de făcut?
Redescoperă principiile indigenizării: biserici care sunt autonome, autosusținute și autoguvernate. Încurajează formarea liderilor locali în loc să impui modele externe. Canalizează sprijinul financiar în mod strategic: dezvoltă parteneriate, nu dependențe.
Tendința 4: Creșterea bisericilor internaționale – dar cu impact limitat asupra celor neevanghelizați
Provocarea: În orașele globale apar tot mai multe biserici internaționale, frecventate de expați și vorbitoare de engleză. Acestea sunt valoroase – dar nu sunt suficiente pentru împlinirea Marii Trimiteri.
Realitatea: Bisericile internaționale pot oferi discipolat de calitate pentru expați și uneori chiar evanghelizare în cercurile lor. Totuși, majoritatea celor neevanghelizați nu vor fi atinși prin engleză sau prin structuri străine.
Ce e de făcut?
Nu confunda comoditatea lingvistică cu eficiența misiunii. Prioritizează plantarea de biserici indigene, în limba inimii și în contextul cultural local. Folosește bisericile internaționale ca un instrument secundar, nu ca strategie principală.
Tendința 5: Scăderea rezilienței misionarilor
Provocarea: Tinerii misionari se întorc acasă mai repede ca niciodată. Cultura occidentală promovează fragilitatea emoțională, nu perseverența. Astfel, chemarea la sacrificiu e înlocuită de dorința de confort.
Realitatea: În trecut, misionarii își împachetau lucrurile în sicrie, conștienți că poate nu se vor mai întoarce. Azi, după câteva luni de disconfort, mulți abandonează.
Ce e de făcut?
Învață din nou teologia suferinței. Formează ucenici durabili, nu doar entuziaști de moment. Investește în pregătire emoțională și spirituală reală, nu doar logistică. Creează sisteme de îngrijire continuă a misionarilor, înainte și după plecare.
Tendința 6: Creșterea accelerată a populației globale
Provocarea: Lumea crește cu o viteză amețitoare – dar evanghelizarea nu ține pasul. Azi suntem peste 8 miliarde, și aproximativ 4 miliarde nu L-au auzit niciodată pe Isus.
Realitatea: Grupurile neatinse cresc numeric tocmai în zonele cele mai dificile. În același timp, mai puțin de 10% din populația globală este evanghelică. Misiunea nu doar că nu s-a încheiat – ea abia începe.
Ce e de făcut?
Încurajează chemarea misionară în biserică – în mod regulat, nu ocazional. Investește în echipare profundă, nu doar trimitere grăbită.
Amintește bisericii că ascultarea de Marea Trimitere nu este opțională.
Concluzie:
Cine va merge? Cine va asculta? Trăim într-o vreme de uriașe oportunități și pericole reale. Dar misiunea nu este un proiect omenesc. Ea este planul Regelui Isus, iar El nu va eșua. Isus rămâne Rege. Națiunile vor auzi. Ucenicii se vor ridica. Dar întrebarea e simplă și personală: Vei merge? Vei trimite? Vei asculta?
Autor:
Professor, The Southern Baptist Theological Seminary
Traducere de Dorin Rus
