Într-o zi, doi oameni s-au dus la Templu să se roage. Unul era fariseu. Adică un om „moral”, educat, religios, influent. Celălalt era vameș – corupt, urât de societate, privit ca vândut și trădător.
Fariseul s-a rugat cam așa: „Doamne, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hoți, nedrepți, curvari… sau ca vameșul acesta. Eu postesc, dau zeciuială și aleg principiile corecte, sunt cum trebuie.”
Vameșul, însă, stătea deoparte. N-avea curaj să ridice ochii. Se bătea cu pumnul în piept și zicea doar: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
Finalul o să te surprindă (vezi Evanghelia după Luca 18:9–14), mai ales dacă nu ai citit toată Biblia: vameșul a plecat acasă socotit neprihănit. Fariseul… nu!
DE CE?
Pentru că nu poziția morală, religioasă sau socială contează, ci inima care se smerește! Dumnezeu „stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți” (Iacov 4:6).
Să nu te uiți la mine ca la un lunatic! Deși, poate, într-un fel toți suntem nebuni în felul lui Pavel. Sau așa ar trebui să fim… Mai bine întreabă-mă direct: „Ce legătură are asta cu alegerile și cu prima zi după bătălia electorală?”.
Are!
Prea mulți dintre noi am fost ca fariseul, în ultima vreme. Și prea puțini ca vameșul. Iar asta nu îi place lui Dumnezeu.
Am spus: „Mulțumesc că eu am votat corect.”
Am crezut: „Eu am discernământ.”
Am gândit: „Eu nu m-am lăsat manipulat.”
Ne-am simțit de partea bună, mai drepți, mai informați, superiori.
Alegerile s-au încheiat. Dar rămâne întrebarea ce trebuie pusă în oglindă, indiferent că ne place sau nu: „care dintre cei doi mă reprezintă cel mai bine?” Ca cine am fost în campania asta: ca cel care judecă, arogant și mulțumit de sine, sau ca cel care se pocăiește?
Nu te grăbi să răspunzi! Nu trebuie să-mi dai mie socoteală. E o chestiune ce ține de conștiință. Un răspuns pe care ni-l datorăm fiecare…
Realitatea tristă este că nu am fost așa cum ne dorește El: sinceri, smeriți, conștienți că, mai importantă decât dreptatea politică, este dreptatea lui Dumnezeu. O inimă frântă. Pocăința. Dragostea de semeni. Principiile Scripturii. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Unele ne plac. Altele nu.
Dacă te simți cu musca pe căciulă, ca mine de altfel, roagă-te și tu ca vameșul: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
Autor Marian Zaharia
