După ce am greșit de multe ori vorbind mult și prost, revin cu o perspectivă corectă. Dumnezeu nu votează cu nimeni, dar privește cu atenție la modul în care vorbim unii cu alții.
Îmi amintesc de zilele în care eram învățător la școala duminicală. La una dintre lecții, am discutat despre vorbirea creștină. Am început cu un ice-breaker, o activitate menită să le rămână micuților noștri prieteni în minte și în inimă, arătându-le cât de important este să ne alegem cu grijă cuvintele.
Fiecare copil a primit un tub metalic cu pastă de dinți și o coală de hârtie. I-am încurajat entuziast timp de câteva minute, spunându-le că urmează un concurs cu premii valoroase. Apoi le-am cerut să golească tuburile pe hârtie. După ce toate tuburile au fost stoarse, le-am anunțat începutul concursului: cine va reuși să bage toată pasta de dinți înapoi în tub, va câștiga premiul!
Sunt convins că, la mulți ani distanță, copiii încă își amintesc frustrarea cu care au încercat zadarnic să-și îndeplinească sarcina, având premiile în față. Niciunul n-a reușit. Nici n-ar fi putut.
Lecția a fost clară: există lucruri care, odată făcute, nu mai pot fi reparate. Pasta de dinți nu poate fi pusă la loc, oricât ai încerca. Tubul nu mai e la fel. Hârtia nu mai e curată. La un astfel de efort, nimeni nu câștigă premiul, oricât s-ar strădui.
La fel este cu vorbirea noastră. Cuvintele dor. Cuvintele rănesc. Cuvintele pot ucide. Odată spuse sau aruncate cu venin și superioritate, inclusiv pe Facebook, nu mai pot fi retrase. Pentru că nu sunt simple sunete fără urmări, ci poartă în ele viață sau moarte (Proverbe 18:21). Cuvintele zidesc sau distrug, apropie sau dezbină. În vremuri tensionate, vorbirea devine testul caracterului și oglinda inimii.
Trăim zile încinse. Odată cu finala electorală, pare că se joacă și finala răbdării, a iubirii și a bunului-simț între frați.
Unii îl susțin cu toată convingerea pe unul. Alții, cu aceeași pasiune, pe celălalt. Și nu este nimic greșit în a avea opțiuni și a le exprima. Dezbaterea civilizată este esențială într-o democrație sănătoasă. Problema apare atunci când patima politică întunecă lumina Evangheliei. Când nu ne mai tratăm ca frați, ci ca dușmani.
Din dorința obsesivă ca „al nostru” să câștige, unii credincioși ajung să renunțe la adevăr și la decență. Postează bârfe, zvonuri, calomnii sau jumătăți de adevăr despre celălalt candidat – nu pentru că le-ar cunoaște în mod personal, ci pentru că „așa se zice” și „așa se câștigă”.
Dar victoria câștigată prin minciună nu mai este o biruință în Hristos, ci o pierdere a demnității. O abdicare de la principiul dragostei – Legea lui Hrisos. Nu mai contează ce spune Scriptura, ci ce circulă pe grupuri. Nu mai contează mărturia, ci „like-urile”.
Când creștinii ajung să posteze mizerii, să insinueze și să rănească mai tare decât lumea, nu mai rămâne nimic din mărturia lor. Când convingerile devin mai importante decât caracterul, am pierdut deja, chiar dacă „al nostru” câștigă. Dacă adevărul devine selectiv și dragostea devine opțională…
Uităm repede cine este Dumnezeul nostru și ce așteaptă El de la noi. Uităm cine suntem. Ne lăsăm duși de orice val. Parcă suntem mai vulnerabili ca oricând la ispită.
„Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35), ne-a învățat Mântuitorul.
Și mă gândeam... Avem alegeri mult mai importante în fiecare zi decât cele de duminică. Ni se pun înainte „binele și răul, viața și moartea, binecuvântarea și blestemul…” (Deuteronom 30:15-19). Și, din păcate, alegem adesea prost.
Să nu credeți că cineva este imun la mândrie. Nici măcar apostolii nu au fost. Un exemplu dureros îl vedem la Pavel și Barnaba, doi stâlpi ai Bisericii, care s-au certat atât de tare din pricina unei alegeri (pe cine să ia în lucrare), încât au mers pe drumuri separate. Nu diferența de opinie a fost problema, ci faptul că „neînțelegerea a fost destul de mare”. Atitudinea, nu alegerea, le-a stricat părtășia. (Fapte Apostolilor 15:36 – 41)
Dragilor, nu suntem chemați să alegem între tăcere și ură, ci între ură și sfințenie. E firesc să ai o opțiune politică. Dar nu e firesc să o folosești ca pe o sabie împotriva celor care nu sunt de partea ta. Nu e creștinește să demonizezi un frate, un vecin, un prieten sau un candidat. Hristos nu Se identifică cu niciun partid. Dar este profund interesat de felul în care ne iubim unii pe alții – mai ales când suntem atât de diferiți.
Votul nostru contează. Dar mai importantă este unitatea! Să nu uităm: istoria e în mâna lui Dumnezeu, nu în ștampila de pe buletinul de vot. Da, avem o responsabilitate civică reală. Facem ce ține de noi pentru binele cetății. Dar ura, minciuna, denigrarea, insulta – n-au ce căuta acolo.
Votul tău poate fi secret. Cuvintele tale, nu. Ele mărturisesc despre cine e Domnul tău. Și pot lovi. Pot răni. Pot ucide. Nu sacrifica unitatea Trupului lui Hristos pentru o victorie de o zi! Căci „mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20).
„Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:36-37
Un comentariu
Titlul articolului dvs. este discutabil. Uneori Dumnezeu favorizează un vot negativ ca în cazul împăratului Roboam, vot care s-a lăsat cu dezbinarea împărăției din pricina păcatelor lui Solomon. Alteori însuși Dumnezeu-Duhul Sfânt S-a implicat în votul creștinilor din Fapte 15 pentru a păzi evoluția viitoare a Bisericii de teoriile greșite ale iudaizatorilor.