Vă scriu azi un text puțin mai lung, sper să aveți răbdare să-l citiți, să meditați la el, să vă rugați. În toată istoria, creștinii au fost adesea folosiți ca masă de manevră – instrumentalizați pentru interese politice, militare sau economice. De ce se întâmplă asta? Cum e posibil ca o credință întemeiată pe dragoste, adevăr și sacrificiu să fie atât de ușor deturnată?
Pe scurt, iată câteva motive:
• Ascultarea față de autoritate – Creștinismul încurajează supunerea, iar unii o transformă în obediență oarbă.
• Idealismul moral – Credința sinceră în bine, combinată cu naivitate, deschide poarta manipulării.
• Lipsa gândirii critice – Preluăm ce ni se spune „de la amvon” fără să cercetăm personal.
• Manipularea prin frică – Frica paralizează conștiința. Iar frica „religioasă” e adesea folosită ca armă.
Istoria e plină de episoade în care creștinismul a fost doar o etichetă, iar mesajul lui Hristos a fost folosit în scopuri perfide:
• Cruciadele – Războaie sub pretext „sfânt”, dar cu miză politică și economică.
• Colonialismul – Convertire forțată, exploatare, genocid.
• Fascismul – Hitler și Mussolini promiteau „restaurarea valorilor creștine”, dar pregăteau moartea.
Dar cea mai mare luptă a lui Isus – atunci și acum – nu este cu păgânii, ci cu ipocrizia religioasă. Cu lupii în haine de oaie, cu cei care spun una și trăiesc alta. Acesta este cancerul creștinismului. Creștinismul se măsoară în roade. În fapte. Nu există altă formă reală de evaluare a nivelului de umblare cu Dumnezeu. Un creștin autentic este empatic. Este mai stabil emoțional și moral.
Se presupune că viața cu Dumnezeu aduce echilibru – pentru că aduce o busolă a valorilor. Iar valorile nu se lipesc de noi dintr-o dată. Ci doar atunci când le auzim constant, când căutăm mereu părerea lui Dumnezeu despre lucruri, idei, principii ale vieții. „Asemănarea cu Hristos” face parte dintr-un proces de durată.
Un creștin real are compasiune. Nu se pune pe sine pe primul loc atunci când ia decizii. Istoricul lui – faptele lui – arată dacă umblă în lumină sau doar în vorbe. De obicei, în momente-cheie – cum este și cel pe care îl trăim acum – cei care se laudă cu creștinismul lor sunt, paradoxal, cei mai departe de el.
Știi ce nu vei găsi la un creștin autentic? Adicții. Minciună. Ură. Violență. Ambiguitate. Cuvinte cu dublu înțeles. Manipulare. Aroganță. Creștinul adevărat nu se laudă, nu este mândru, nu e supărăcios. Nu își pune interesul personal deasupra celorlalți.
Perfecți? Nu. Nimeni nu este. Dar creștinismul autentic ne face perfectibili – atunci când umblăm în smerenie, în vulnerabilitate, în transparență. Creștinii adevărați cresc. Evoluează. Se străduiesc să devină mai buni și mai valoroși pentru societate. În fiecare zi.
Cristian Galea
#gânduldeduminică
#AradulFericit
