Chiar și în cele mai grele și mai deprimante momente ale vieții, Dumnezeu este cu noi și ne ascultă.

Unul dintre scopurile unui cântec de plângere, sau al unui psalm de plângere, este de a fi sincer cu Dumnezeu. Este vorba despre exprimarea vulnerabilității spunându-i lui Dumnezeu exact ceea ce simțim. Nu ar trebui să ne fie vreodată frică să vorbim cu Dumnezeu sau de modul în care Îi vorbim, pentru că El este capabil să gestioneze emoțiile și plângerile noastre cele mai profunde. Iar psalmii de plângere sunt modelul nostru scriptural despre cum putem fi sinceri cu El.

Psalmul 42 este un psalm de plângere. Este un cântec despre disperarea în care se află autorul care vorbește despre durerea profundă și tristețea pe care le trăiește. Scriitorul Psalmului 42 nu știe de ce este deprimat. Nu este sigur de ce i se întâmplă anumite lucruri. Și așa el merge la Dumnezeu în rugăciune și cântări, exprimând cele mai adânci trăiri ale sufletului său.

Un alt scop al plângerii este de a lega deznădejdea vieții cu speranța pe care o dă Dumnezeu. Acestea acționează ca o punte între situația noastră actuală și promisiunile pe care le așteptăm.

Autorul acestui psalm vorbește propriului său suflet și se încurajează să continue să spere în Dumnezeu. El știe că nicio vreme de strâmtorare nu durează pentru totdeauna și va veni un timp când bucuria îi va reveni.

Vom trece cu toții prin perioade de tristețe și durere. Și vom avea Psalmii ca ghid. Primul pas este să vi înaintea lui Dumnezeu și să te exprimi sincer față de El. Spune-I exact cum te simți.

Apoi, amintește-ți de promisiunile pe care ți le-a dat în Cuvântul Său. Amintește-ți cât de mult te iubește și ține la tine.

Și, în cele din urmă, încurajează-te să îți pui nădejdea în Dumnezeu. Îndreptă-te spre cântece de laudă, în ciuda circumstanțelor prin care treci.

Psalmii 42

1. (Catre mai marele cantaretilor. Cantarea fiilor lui Core.) Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2. Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel Viu; cand ma voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu?
3. Cu lacrimi ma hranesc zi si noapte, cand mi se zice fara incetare: „Unde este Dumnezeul tau?”
4. Mi-aduc aminte si-mi vars tot focul inimii in mine, cand ma gandesc cum mergeam inconjurat de multime si cum inaintam in fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, in mijlocul strigatelor de bucurie si multumire ale unei multimi in sarbatoare.
5. Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.
6. Imi este mahnit sufletul in mine, Dumnezeule; de aceea la Tine ma gandesc, din tara Iordanului, din Hermon si din muntele Mitear.
7. Un val cheama un alt val, la vuietul caderii apelor Tale; toate talazurile si valurile Tale trec peste mine.
8. Ziua, Domnul imi dadea indurarea Lui, iar noaptea, cantam laudele Lui si inaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele.
9. De aceea, zic lui Dumnezeu, stanca mea: „Pentru ce ma uiti? Pentru ce trebuie sa umblu plin de intristare, sub apasarea vrajmasului?”
10. Parca mi se sfarama oasele cu sabia, cand ma batjocoresc vrajmasii mei si-mi zic neincetat: „Unde este Dumnezeul tau?”
11. Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.