Ați auzit vreodată pe cineva spunând: „Întregul este mai măreț decât suma părților?” Aceasta a fost o realitate pe care am învățat-o în mod profund cu ani în urmă, pe vremea când eram editorul unei reviste publicate de CBMC, pe nume CONTACT Trimestrial. O mare parte din conținutul scris și din editare a căzut pe umerii mei, dar am fost recunoscător să am alături o mică echipă de oameni care au contribuit foarte mult la conținut și la designul grafic.
Îmi amintesc că mergeam la ședințele de planificare înarmat cu propriile mele idei în ceea ce privește modul în care ar trebui să arate revista. Dar, după mai multe ore de „conflict creativ”, ajungeam întotdeauna la decizii care erau mult mai bune decât cele la care aș fi putut ajunge singur. Fiecare persoană din echipă avea contribuții valoroase, iar produsul finit a depășit întotdeauna așteptările noastre. Acest lucru s-a datorat faptului că întregul era mai măreț decât suma părților.
În această perioadă am învățat adevărul exprimat în două pasaje biblice pe care nu le-am uitat niciodată:
„Așa cum fierul ascute fierul, tot astfel și omul însuși îl face mai ager pe semenul său” (Proverbe 27:17 NTR).
„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!… funia împletită în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:9-12).
Liderii și profesioniștii din domeniul afacerilor sunt adesea tentați să lucreze singuri – stabilesc obiective, elaborează planuri și aleg diverse strategii fără a încuraja contribuția și feedback-ul din partea persoanelor care vor fi responsabile de punerea în aplicare a acestor lucruri. În cel mai bun caz, acest lucru este epuizant; în cel mai rău caz, acest lucru este o cale spre eșec.
În cartea Exod a Vechiului Testament găsim un exemplu foarte bun care ilustrează acest aspect. Dumnezeu îl alesese pe Moise pentru a conduce poporul lui Israel din captivitatea egipteană. Pe parcursul călătoriei lor spre țara pe care Dumnezeu le-o promisese, Moise își asumase responsabilitatea de a rezolva conflictele mari sau mici care apăreau între israeliți.
Moise servea ca judecător pentru popor de dimineață până seară, lucru ce făcea ca atât el, cât și poporul pe care îl conducea să fie obosit și iritat. Socrul său, Ietro, a observat acest lucru și a recunoscut nebunia lui Moise de a încerca să facă acest lucru de unul singur. „Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?”…. „Ce faci tu nu este bine.Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur” (Exodul 18:14-18).
Ietro a sugerat o alternativă: „Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei” pentru a servi ca judecători în toate cazurile, cu excepția celor mai dificile. El a spus: „În felul acesta, îţi vei uşura sarcina….. Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui”” (Exodul 18:21-23). Moise a acceptat înțelepciunea socrului său și a adoptat acel plan, delegând responsabilitățile judiciare spre bunăstarea tuturor.
Ar fi înțelept să ținem și noi cont de același sfat. Fie că ne aflăm pe un post înalt de director general, director executiv, manager, antreprenor sau ne aflăm mai jos pe scara corporativă, cu toții avem multe de câștigat dacă utilizăm punctele forte, talentele, darurile și experiența altora, lucruri care le completează pe ale noastre.
După cum 1 Tesaloniceni 5:11 spune:
„De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.”
de Robert J. Tamasy
