În zilele acestei sfinte sărbători, am recitit textele despre Înviere nu ca pe o simplă istorie, ci ca o hartă a inimilor care L-au văzut pe Isus. Am vrut să pătrund, cu delicatețe, în trăirea lor lăuntrică. Fiecare reacție devine, astfel, o cale spre înțelegerea propriei mele raportări la Cristos.
Ai fost vreodată în fața unui adevăr care nu se vede clar, dar care, cu o putere tainică, te cheamă să-l crezi? Aceasta a fost experiența lui Ioan, ucenicul iubirii, cel mai tânăr dintre cei doisprezece, dar totodată cel mai aproape de inima lui Isus – nu doar la Cină, când și-a rezemat capul pe pieptul Învățătorului, ci și în ceasul morții, când majoritatea fugiseră, iar el rămăsese, tăcut și statornic, sub cruce.
În dimineața Învierii, când Maria Magdalena aleargă tulburată și le spune că piatra fusese răsturnată și trupul nu mai era acolo, Ioan aleargă împreună cu Petru spre mormânt. Tânăr și sprinten, ajunge primul, dar nu intră; în loc să se năpustească înăuntru, se oprește la intrare și așteaptă, cu o reverență ce lasă întâietatea celuilalt. Abia după ce Petru intră în mormânt, și Evanghelia notează simplu, dar cutremurător: „A văzut și a crezut.” Nu L-a văzut încă pe Isus înviat, nu a auzit vreo voce cerească, nici vreo arătare glorioasă de îngeri – doar fâșiile de in rămase în urmă, un ștergar pus cu grijă deoparte, și un gol grăitor.
Aceasta este credința care trece dincolo de ce se vede, dincolo de dovezi, dincolo de explicații. Ioan avea o inimă curată și atentă, capabilă să perceapă ordinea unei iubiri care nu părăsește în dezordine. El a fost gata să creadă fără să înțeleagă totul – iar în taina acestei așteptări, Dumnezeu i Se va arăta mai târziu, pe malul mării, într-un gest discret, dar revelator, pe care Ioan îl recunoaște fără ezitare: „Este Domnul!”
Poate că și tu ești ca Ioan. Taci mai mult decât vorbești. Iubești în taină. Simți mai adânc. Nu căuta semne mari. Caută-l pe Domnul în lucrurile mici, în fâșiile lăsate cu grijă, în ordinea neașteptată a unui mormânt gol.
Ioan ne arată că uneori credința nu pornește de la ceea ce vedem, ci ne dă capacitatea de a vedea tocmai pentru că alegem să credem.
Pacea Celui Înviat să-ți învăluie inima în lumina Lui.
Autor Dorin Rus.
