Dimineața învierii…
Vin la Tine, scump Isuse!
Și în liniștea tăcerii
Sunt din nou aici…la cruce.
Mă cunoști? Eu sunt sutașul,
Ce-am condus convoiul morții.
Mă știa întreg orașul,
Eu mergeam în fruntea gloții.
Nu știu câți erau la număr
Dar era o ceată mare.
Tu-ți duceai lemnul pe umăr,
Eu…loveam cu biciul…tare.
Astăzi, m-am întors la cruce
Fără gloată, doar eu…unul
Gândul vinei mă străpunge,
Sună-n minte:„Iată Omul!”
Omul, părăsit de oameni
Omul, ce-a adus iertarea!
De ce miile de îngeri
N-au venit în apărare?
De ce s-a întors și Tatăl
Când se bucura abisul?
De ce toți fugeau în grabă
Cînd se zguduia pământul?
De ce ai iertat tâlharul?
Și-ai cerut: „Tată! Ai milă!”
De ce n-ai respins paharul
Tu, Cel sfânt și fără vină?
Nu Ți-am meritat iubirea
Însă Tu, în agonie,
În durerea Ta cea mare,
Ai privit Isus…spre mine!
Cine-s eu să am iertare?
Un păgân, sunt plin de sânge,
Crud și fără îndurare,
Nu știam ce’nseamnă-a plânge.
Îndărătnic, fără jale
Aveam inima de piatră.
Dar de ce acum spre Tine,
Gândul meu din nou se’ndreptă?
Crucea, cuie, funii, sânge,
Groaznicul peisaj în minte
Ca săgeata mă străpunse
Blânda, dulcea Ta privire.
M-a cuprins o frică mare
Cum n-am mai avut vre-o dată
Sunt zdrobit, fară putere
Ce se’ntâmplă, sfinte Tată?
Stând sub crucea’nsângerată
Mi-a șoptit în taină Duhul:
„Slava Tatălui se-arată
Cel ce moare, El e Fiul!”
Și-am strigat în gura mare:
„Între doi tâllhari, în cuie!
Zace Împăratul slavei,
Domnul întrupat, Mesia”
Dimineața învierii…
Neclintit rămân la cruce
Și în liniștea tăcerii
Tot aș sta… nu m-aș mai duce.
Mă aduce pân’la lacrimi
Dorul să te văd, Rabuni!
Aș zbura, dar nu am aripi
Pînâ-n zările senine.
Ca să fim în doi, alături,
Să-Ți sărut fruntea brăzdată,
Să nu ne despartă ceruri
Nu vreau să Te pierd vreodată…
Plec…mă’ntorc la datorie
Dar nu-s cel ce-am fost odată
De-a’nvierii bucurie,
Viața mea a fost schimbată.
Martori azi suntem, Isuse,
Eu și cerul, chiar și munții:
„Cel cu mâinile străpunse
N-a rămas în gheara morții!”
A-NVIAT, trăiește Domnul!
Veste bună, toți s-o știe!
Sa întors în slavă Mielul
Îmbrăcat în măriție.”
Poartă’n loc de spini, cununa
Și-L slujește-o oaste mare!
El din cer întinde mâna,
Nu rata a Lui chemare.
A-nviat din morți Hristosul,
Cel ce ne-a adus iertare!
Te implor, auzi-i glasul,
Azi, la marea sărbătoare!
Treci acum pe la Golgota
Fă popas și stai în tihnă,
Lăcrimând privește bolta,
Pune-ți viața-n a Lui mână.
Dimineața învierii
Să aducă-n a ta viață
Bucuria mântuirii,
Pacea, liniștea, speranța.
Autor: Veaceslav Bîrsa
