Acum două milenii, într-o dimineață de duminică învăluită în întuneric, o piatră a fost rostogolită de la intrarea unui mormânt din Ierusalim. Acel gest a zguduit nu doar pământul, ci și istoria omenirii. Învierea lui Isus Cristos nu a fost doar o minune, ci o revoluție cosmică. Ea a despărțit veacurile, a confirmat dumnezeirea lui Cristos, a schimbat inimile apostolilor, a înfrânt păcatul și moartea și a răsturnat logica lumii.
Dacă această înviere nu ar fi reală, creștinismul s-ar fi prăbușit în uitare. Dar ea a fost consemnată de patru martori diferiți, a fost trăită de sute de oameni (1 Corinteni 15:6), și are detalii istorice ce nu puteau fi inventate – inclusiv faptul că femeile, considerate martori necredibili în acea vreme, au fost primele care L-au văzut viu (Matei 28:1-10).
Iată șapte moduri prin care această înviere a schimbat definitiv cursul umanității:
1. Învierea a împărțit istoria în două.
Chiar și cei care nu cred recunosc că timpul se măsoară „înainte de Cristos” și „după Cristos”. Nașterea, moartea și învierea Sa sunt punctul zero al istoriei moderne. Când scriem o dată, dăm fără să vrem mărturie despre Cel ce a biruit moartea.
2. Învierea a confirmat dumnezeirea lui Isus.
Niciun alt lider religios nu a biruit moartea. Mormântul lui Isus este gol. El a spus că își va da viața și o va lua înapoi (Ioan 10:18). Și a făcut-o. De aceea, El este nu doar un profet, ci Fiul lui Dumnezeu – viu în veci.
3. Învierea a schimbat ziua de închinare.
Timp de secole, poporul evreu s-a închinat sâmbăta, conform Legii. Dar după Înviere, ucenicii au început să se adune duminica (Faptele 20:7), ziua în care Isus a înviat. Numai puterea reală a Învierii ar fi putut răsturna o tradiție atât de sacră.
4. Învierea a transformat fricoșii în martiri.
Ucenicii s-au ascuns după moartea lui Isus. Dar după ce L-au văzut viu, au predicat cu îndrăzneală. Petru, care s-a lepădat de trei ori, a proclamat Învierea în fața a mii. Pavel, persecutorul, a devenit cel mai mare misionar. N-au câștigat nici bani, nici poziții, ci moarte. Dar au rămas neclintiți: Cristos trăiește!
5. Prin Înviere, păcatul și moartea au fost învinse.
Cristos a frânt blestemul păcatului. Cei ce cred în El nu mai sunt robi ai firii păcătoase (Romani 6:6) și nu mai se tem de moarte. Ea a devenit o ușă spre veșnicie, nu un final tragic. Pentru creștini, moartea nu mai este o tragedie, ci începutul întâlnirii cu Domnul.
6. Învierea cere un răspuns.
Fiecare om este chemat să răspundă: cred sau nu că Isus a înviat? Dacă da, El este Domnul și viața trebuie trăită în ascultare de El. Dacă nu, totul e în zadar. Dar istoria, martorii și viața noastră schimbată mărturisesc: El a înviat cu adevărat!
7. Învierea a inaugurat o nouă creație, cu oameni reînnoiți.
Prin învierea Sa, Cristos a deschis nu doar cerul, ci și inima noastră spre o viață nouă. El nu doar ne promite iertare, ci ne face părtași la firea Lui. Învierea nu este doar un eveniment exterior, ci o putere interioară care ne transformă din temelii. A fost începutul unei umanități restaurate – și tu ești chemat să fii parte din ea.
Cristos a înviat! Și pentru că El trăiește, nimic nu va mai fi ca înainte.
Autor: Dorin Rus
Colaborator Radio Vocea Evangheliei
