Mulți creștini privesc moartea și învierea Domnului Isus ca două evenimente separate. Însă Scriptura ne arată că ele sunt legate inseparabil: moartea Domnului a plătit pentru păcatele noastre, iar învierea a validat și a aplicat această plată în dreptul nostru. Nu există viață nouă fără cruce, dar nici siguranță a mântuirii fără mormântul gol.
Apostolul Pavel spune clar: „Dacă Hristos n-a înviat, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre” (1 Corinteni 15:17). Cu alte cuvinte, fără înviere, nu avem dovada că moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu ca jertfă suficientă.
Aceasta înseamnă că nu doar ne uităm la cruce ca la locul unde ni s-au iertat păcatele, ci ne ancorăm viața zilnică în puterea învierii, care ne înnoiește, ne dă speranță, ne ridică din păcat și ne motivează să trăim pentru Dumnezeu.
Trăim astăzi între cruce și coroană: între harul primit la moartea Sa și gloria pe care o vom gusta pe deplin la venirea Lui.
Ce înseamnă asta pentru viața noastră?
➡️ Înseamnă că nu trebuie să trăim cu vinovăția trecutului – Hristos a plătit deplin.
➡️ Nu trebuie să luptăm singuri cu păcatul – puterea învierii este vie în noi (Romani 6:4).
➡️ Nu trebuie să ne temem de moarte – pentru că ea a fost deja înfrântă (1 Corinteni 15:55).
Viața de credință nu e doar un „dat din cap” la o doctrină corectă, ci o trăire zilnică în lumina unei victorii reale. Moartea Lui îți aduce pace, iar învierea îți dă curajul de a trăi pentru Cel și ceea ce contează cu adevărat: Hristos Domnul și gloria Tatălui.
Daniel Godja
Pastorul Bisericii Emanuel din Viena
