„Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jeli, dar lumea se va bucura. Voi veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.”
Ioan 16:20 (NTR)
Aceste cuvinte, rostite de Isus acum aproape 2.000 de ani, au fost un adevărat sprijin pentru mulți oameni care au trecut prin durere. Să ne gândim astăzi, la primii care au auzit și au crezut aceste cuvinte: ucenicii Lui.
Isus a rostit aceste cuvinte în joia din Săptămâna Sfântă, în camera de sus. Până vineri, a fost răstignit, iar lumea s-a bucurat de moartea Lui. Apoi a venit sâmbăta—o zi de durere, confuzie și tăcere.
Poate că ucenicii se aflau din nou în aceeași cameră de sus, rupând tăcerea cu lacrimile lor. Oare în inimile lor răsunau cuvintele spuse în ziua de joi? „Veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.”
Oare chiar credeau ei aceste cuvinte?
Când Isus a spus asta, nu vorbea despre o speranță deșartă. El se referea la un adevăr divin, un adevăr care se regăsește în toată istoria poporului lui Dumnezeu. De la călătoria lui Avraam până la exodul Israelului, Dumnezeu a transformat întotdeauna durerea în bucurie. A fost un proces de durată, adesea marcat de pierdere, dar întotdeauna învăluit în mister. Și totuși, Dumnezeu a fost credincios.
Dacă astăzi te simți prins într-o „sâmbătă”—o zi de așteptare, de întristare sau de incertitudine—amintește-ți acest lucru: „Veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.”
Crede cu tărie această promisiune. Este adevărată datorită cuvintelor rostite de Dumnezeu și a minunii săvârșite prin mormântul gol.
Bucuria ta este aproape. Nu-ți pierde speranța, pentru că Dumnezeu continuă să transforme și astăzi plânsul în fericire, întristarea în cântare și durerea în bucurie.
