În Pilda Vierilor, Isus spune povestea unui proprietar care își sădește o vie și o închiriază unor lucrători, așteptând ca aceștia să-i aducă rod. Însă, când își trimite slujitorii să culeagă roadele, lucrătorii îi atacă și îi alungă.
Chiar și atunci când proprietarul își trimite propriul fiu, aceștia îl ucid. În cele din urmă, proprietarul nu mai are de ales decât să dea via altor lucrători.
Această pildă, rostită în timpul Săptămânii Mari, ilustrează respingerea cu care s-a confruntat Isus. Fiul lui Dumnezeu a venit într-o lume menită să rodească pentru Împărăție—însă Templul, conducătorii religioși și chiar un smochin s-au dovedit sterpi. Până la sfârșitul săptămânii, Fiul însuși avea să fie omorât.
Cuvintele lui Isus sunt, în același timp, o provocare și o mângâiere.
Provocarea? Rodirea contează. Împărăția lui Dumnezeu nu se bazează pe titluri, tradiții sau aparențe, ci pe roadele credinței, dreptății și iubirii. Dacă nu rodim, pierdem scopul.
Mângâierea? Cei care se simt excluși sau nevrednici sunt invitați să facă parte din Împărăție. Cei care păreau „ultimii” sunt primiți ca „cei dintâi.”
Săptămâna Mare ne amintește că, în Isus, totul se schimbă. Împărăția este deschisă pentru cei care o primesc și aduc rod. Este atât un apel solemn, cât și o promisiune plină de speranță.
Să răspundem chemării de a rodi și să ne bucurăm de siguranța că Împărăția lui Dumnezeu este larg deschisă pentru toți cei care vin. Cu adevărat, este o lume nouă.
