Începuturile ne captivează și încheierea ne aduce ușurare sau sărbătoare. Dar conducerea? Conducerea are loc între cele două – are loc într-o perioadă lungă, lipsită de farmec, în care calea de urmat nu este întotdeauna clară, în care crizele apar neinvitate și în care greutatea responsabilității apasă cu o forță implacabilă.
Acesta este locul în care trăiesc majoritatea liderilor. Conduceți o echipă, luați decizii, construiți ceva semnificativ – și, dintr-o dată, vă aflați prins în mijlocul unei situații mult mai grave decât v-ați așteptat. De exemplu, o recesiune economică sau un angajat care se află în pragul colapsului. O răscruce morală pe care nu ați prevăzut-o niciodată. Partea aceasta de mijloc este imprevizibilă, murdară și adesea epuizantă. Și este chiar locul în care liderii încep să se întrebe: „Ce se întâmplă oare?!
Iată care este provocarea: în perioada de mijloc frica prosperă. Atunci când rezultatele sunt incerte, tentația este de a prelua controlul, de a te retrage sau de a aștepta până când apare claritatea. Dar ce se întâmplă dacă claritatea nu vine niciodată? Ce se întâmplă dacă Dumnezeu vă cheamă să conduceți fiind plin de încredere, fără a avea însă certitudine?
Gândiți-vă la povestea lui Israel prezentată în Exod. Cunoaștem începutul dramatic: Iosif, înălțat în mod miraculos la putere în Egipt, protejează poporul lui Dumnezeu. Cunoaștem finalul triumfător: Moise, plăgile, Marea Roșie care s-a deschis pentru a oferi izbăvirea divină pentru israeliți. Dar cum rămâne cu partea din mijloc?
Timp de 430 de ani, generații s-au născut, au muncit și au murit în sclavie – agățându-se de promisiuni pe care nu le-au văzut niciodată împlinite: niciun semn, nicio cronologie, nicio explicație a modului în care suferința lor se încadrează în planul lui Dumnezeu. Totuși, istoria ne arată ceea ce ei nu au putut vedea: Dumnezeu lucra. În spatele tăcerii, planul Său se desfășura, pregătind un eliberator, pregătind scena pentru răscumpărare. Partea din mijloc părea în haos. Dar nu era haos ci era providența divină.
Acesta este locul în care se află mulți lideri astăzi. Sărbătorim poveștile de succes și auzim despre descoperiri definitorii. Dar nimeni nu vorbește despre această parte din mijloc, lentă și epuizantă – anii de credincioșie nevăzută, sacrificiile care par neobservate, tensiunea de a nu ști dacă eforturile depuse vor da vreodată roade.
Și totuși, aici este locul în care Dumnezeu lucrează. Conducerea nu înseamnă doar atingerea obiectivelor, executarea strategiilor sau urcarea pe scară, ci constă în a fi prezent cu credincioșie acolo unde Dumnezeu v-a așezat. Adevărul uimitor al Scripturii este că El nu așteaptă ca să înțelegem totul înainte de a acționa. El nu așteaptă la linia de sosire cu brațele încrucișate. El este prezent în această perioadă de mijloc, în incertitudine, în presiune, chiar în locul în care suntem tentați să încercăm să fugim.
Și aici este cea mai bună veste: Dumnezeu nu ne cere o credință fără frică, fără cusur. El își găsește plăcerea în liderii care continuă să se implice chiar și atunci când simt că abia se țin pe picioare.
Așadar, dacă vă aflați în această etapă de mijloc chiar acum – conducând prin incertitudine, purtând poveri care par că vă depășesc – să știți acest lucru: nu sunteți abandonat. Acel fir de care vă agățați cu disperare este ancorat într-un Dumnezeu de nezdruncinat. Conducerea nu constă în capacitatea de a controla viitorul ci constă în încrederea în Cel care îl deține deja în mâna Sa. Așa că, țineți-vă bine.
MANA DE LUNI
14 Aprilie 2025
de Christopher C. Simpson
