Încă o dată, Finlanda a fost desemnată cea mai fericită națiune din lume, pentru a opta oară consecutiv. Acest lucru este remarcabil deoarece țara și-a uitat rădăcinile creștine și aproape unul din doi copii se naște în afara unei relații de căsătorie. Cât de părtinitor este însă Raportul mondial asupra fericirii?
În afară de Finlanda, alte trei națiuni nordice ocupă următoarele poziții fruntașe ale clasamentului, în timp ce Norvegia rămâne în urmă, ca să spunem așa, cu o „simplă” poziție a șaptea. Aceasta este o realizare remarcabilă pentru aceste națiuni în care clima este cea mai puțin ospitalieră din Europa.
Cu toate acestea, oferă acest raport o imagine exactă a ceea ce se întâmplă cu adevărat în țările nordice? Care sunt presupozițiile care guvernează Raportul privind fericirea în lume?
Indicatori
Conform site-ului web al Raportului privind fericirea în lume, autorii acestuia susțin că este „cea mai importantă publicație din lume privind bunăstarea globală și modul de a o îmbunătăți”.
Autorii continuă: „Făcând accesibile tuturor informațiile esențiale din știința bunăstării, oferim tuturor cunoștințele necesare pentru a crea mai multă fericire pentru ei înșiși și pentru ceilalți”. Așadar, potrivit autorilor raportului, care este formula optimă pentru a crea o națiune fericită? Indicatorii utilizați pentru a măsura fericirea unei națiuni sunt:
– PIB real pe cap de locuitor;
– Sprijinul social;
– Speranța de viață sănătoasă;
– Libertatea de a face alegeri în viață;
– Generozitatea;
– Percepția corupției.
Desigur, fiecare națiune dorește să exceleze la acești șase indicatori. Cine nu își dorește un PIB pe cap de locuitor ridicat, un sprijin social puternic, o speranță de viață lungă și sănătoasă, libertatea de a face alegeri în viață, generozitate ridicată și corupție scăzută?
În prezent, observația este incontestabilă. Țările nordice sunt, într-adevăr, fruntașe. Dar cum au ajuns ele la un nivel atât de ridicat?
Modelul social
Deși țările nordice excelează în Raportul fericirii, puțini pot explica de ce se întâmplă acest lucru. Unii au avansat modelul social nordic. Dar dacă acesta a funcționat bine, a fost doar pentru că popoarele nordice au fost mai întâi modelate de viziunea biblică asupra lumii timp de mai multe generații.
Valorile prețuite de o societate în prezent sunt întotdeauna consecințele a ceea ce au produs generațiile anterioare.
Începând cu secolul al XVII-lea, învățătura Bibliei, conform catehismului lui Luther, a fost tema centrală a sistemelor educaționale nordice. Este, prin urmare, surprinzător faptul că percepția corupției este cea mai scăzută în națiunile în care copiii au fost învățați cele Zece Porunci, inclusiv „să nu furi” și „să nu depui mărturie mincinoasă”?
Cu toate acestea, după cel de-al Doilea Război Mondial, învățătura creștină a fost treptat ignorată din ce în ce mai mult. Astăzi, ostilitatea la adresa credinței creștine domină educația în țările nordice. Cultura care se formează acolo nu mai recunoaște cele Zece Porunci ca fundament al societății.
Viitorul
Raportul privind fericirea în lume se bazează pe indicatori care măsoară prezentul, dar care nu pot prezice în niciun fel viitorul. Prin urmare, întrebarea rămâne: construiesc națiunile nordice un viitor care va face generațiile viitoare cel puțin la fel de fericite ca cea actuală?
Conform Bibliei, sănătatea unei națiuni este măsurabilă, în primul rând, prin relația sa cu Dumnezeu și, în al doilea rând, prin relațiile dintre membrii acelei societăți. Aceasta din urmă va fi vizibilă în special în sănătatea locuitorilor săi.
Așadar, cum rămâne cu relația națiunilor nordice cu Dumnezeu? Potrivit unui studiu Pew Research realizat în anii 2010, Norvegia era cea mai religioasă dintre țările nordice, însă doar 19% din populația de acolo considera că „religia este foarte importantă în viața lor”.
Desigur, trebuie să ținem cont de faptul că religia nu este neapărat același lucru cu creștinismul. În plus, bisericile luterane oficiale din țările nordice au devenit liberale. De câteva decenii, ele nu mai recunosc că întreaga Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru le-a determinat, de exemplu, să respingă învățătura biblică exclusivă privind familia.
Copiii
Și, deloc surprinzător, nici starea familiei nordice nu este foarte bună. Conform World Population Review, rată divorțurilor este de 50% în Suedia și Finlanda și de 39% în Danemarca și Norvegia. Rata infidelității este de 46% în Danemarca (locul doi în lume), urmată de Norvegia cu 41%, Finlanda cu 36%, iar Suedia și Islanda cu 35%.
Dar există un indicator care este și mai îngrijorător, și anume rata copiilor născuți în afara căsătoriei. La acest indicator cel mai bine dintre țările nordice stă Finlanda, cu 46% (adică aproape unul din doi copii). La polul opus se situează Islanda cu 69% (adică mai mult de doi copii din trei)!
Costuri
Un raport din 2011 al Relationship Foundation din Regatul Unit cita un alt raport din anii 1990, cuantificând costurile destrămării familiei pentru societate în ansamblu:
„Destrămarea căsătoriei provoacă daune enorme multora dintre persoanele implicate – nu numai cuplurilor, ci și copiilor acestora – și societății. În 1994, costurile pentru bugetul public ale familiilor destrămate erau estimate între 3,7 și 4,4 miliarde de lire sterline pe an.
În prezent, este probabil ca aceste cheltuieli publice cauzate de destrămarea familiei să fie de aproximativ 5 miliarde de lire sterline pe an. Există, de asemenea, costuri indirecte, cum ar fi cele care rezultă din daunele aduse educației copiilor, din comportamentul criminal ulterior și din impactul rupturii asupra utilizării fondului de locuințe. Nu este vorba doar de costuri financiare. Suferința umană care rezultă din conflictele și rupturile conjugale este imensă.”
Având în vedere că, începând cu anii ’90, în Europa de Nord, numărul familiilor destrămate a crescut, este legitim să ne îngrijorăm cu privire la viitorul țărilor nordice.
Familie numeroasă
Raportul privind fericirea în lume din acest an recunoaște importanța familiei. Cu toate acestea, raportul concluzionează că fericirea scade atunci când o familie este mai mare de patru persoane. Acest lucru contravine în mod evident viziunii favorabile a lui Dumnezeu asupra familiilor numeroase (de exemplu, Psalmul 127:3-5). Din păcate, World Happiness Report nu recunoaște Cuvântul lui Dumnezeu ca fundament pentru construirea unor națiuni fericite. Limita pe care o recomandă în ceea ce privește familiile se aplică doar în prezent.
În secolul al XIX-lea, omul de stat francez Alexis de Tocqueville a călătorit în Statele Unite pentru a înțelege sursa prosperității țării, într-un moment în care Franța se confrunta cu un declin accentuat. Descoperirea sa a fost că familiile erau puternice. Acesta era rodul unei societăți care era încă profund creștină.
Savantul armeano-american R.J. Rushdoony a afirmat în cartea sa „Law and Liberty” că familia „este prima biserică și prima școală a omului și, de asemenea, primul său stat. Guvernarea familiei de către capul desemnat de Dumnezeu, bărbatul, este esențială pentru societate”.
Sacrificiul
Dacă națiunile nordice doresc să asigure un viitor fericit pentru urmașii lor, conceptul biblic de familie va trebui redescoperit.
În cele din urmă, problema crucială a Raportului privind fericirea în lume este că nu recunoaște cauza principală care împiedică națiunile să fie fericite. Conform Bibliei, păcatul este cel care face națiunile nefericite. Sacrificiul lui Isus Hristos pe cruce oferă soluția.
Națiunile vor găsi calea spre fericire doar recunoscându-l pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al lor. Acest lucru va fi posibil numai dacă biserica va predica din nou întregul Cuvânt al lui Dumnezeu și dacă sistemul educațional va redeveni un mediu creștin autentic.
Sursa│cne.news
