Operă de artă a Creatorului divin, femeia, apare alături de Adam, în decorul edenic din zorii umanității. Sosirea ei în lume, după mărturia Scripturii, e o mare sărbătoare. De ce? Pentru că Adam se bucură din toată inima și, odată cu el, ne bucurăm și noi.
Femeia alungă singurătatea – „Nu este bine ca omul să fie singur!”, zice Dumnezeu în Geneza 2:18. Apariția Evei în viața lui Adam i-a risipit singurătatea și, de milenii, femeile continuă să facă același lucru. Mamele noastre nu ne-au lăsat singuri atunci când răsuflam greu sub apăsarea bolilor. Au stat lângă noi, chiar dacă au moțăit toată noaptea pe un scaun. Soțiile dragi au rămas și ele lângă noi când am traversat văile vieții, sau când cei cărora nu le-am mai fost de folos ne-au uitat într-o clipită.
Femeia întregește – „Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” continuă să spună Dumnezeu. Dacă femeia nu ar fi existat, la fel ca Adam, am fi avut și noi un gol în viață, un vid inexplicabil. Prezența feminină, fie că e vorba de mamă, soră sau fiică scoate la iveală valențe ale umanității noastre care, altfel, ar hiberna sub ”mușchii” supradimensionați ai masculinității.
Femeia este izvor de viață – Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii, scrie în Geneza 3:20. Eva înseamnă viață și, într-adevăr, prima femeie a împărtășit din viața ei copiilor pe care i-a avut, la fel cum toate mamele din istorie au făcut același lucru. Într-un sens, toate mamele sunt „Eva”.
Femeia are valoare și demnitate – ea nu este un obiect, nu îi este inferioară bărbatului în nicio privință și nu trebuite tratată cu dispreț sau abuz. La fel ca bărbatul, femeia a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, după cum aflăm din Geneza 1:26-27.
Vi se pare că am uitat de Dumnezeu? Nicidecum! Atunci când apreciem mult o operă de artă, nu facem decât să recunoaștem geniul creatorului ei. Tot astfel, vorbind despre această minune numită „femeie”, îl glorificăm pe Dumnezeu și îi mulțumim pentru soțiile, mamele, bunicile, surorile și fiicele noastre. Îi spunem, cu bucurie, la fel ca Adam: „Ce bine ai lucrat, Doamne!” La mulți ani tuturor surorilor!
Autor: Costel Ghioancă
