În ultimii ani, România a implementat o serie de reforme menite să îmbunătățească condițiile și procesele legate de plasamentul copiilor în sistemul de protecție. Schimbările legislative și administrative urmăresc reducerea timpului petrecut de copii în sistemul de protecție, promovarea îngrijirii în mediul familial și simplificarea procesului de adopție. Aceste măsuri reprezintă un efort semnificativ de a proteja mai eficient drepturile copiilor și de a sprijini atât calitatea reintegrării în familia biologică cât și tranziția lor spre o familie permanentă, dacă reintegrarea nu este posibilă în termenul definit de lege.
1.Termene limită pentru șederea copiilor în sistemul de protecție
Înainte de implementarea acestor reforme, nu existau termene clare pentru plasamentul copiilor și finalizarea planului de intervenție, ceea ce ducea adesea la întârzieri nejustificate în procesul de reintegrare familială sau adopție. În urma modificărilor adoptate în perioada 2016-2021, planul de intervenție trebuie finalizat în maximum 12 luni (conform art. 28 din Legea 273/2004). În cazurile în care acest termen nu este respectat, managerii de caz și conducerea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) vor fi sancționați contravențional (art. 105, Legea 273/2004). Această măsură de responsabilizare urmărește să accelereze stabilirea unei soluții de lungă durată pentru copii, fie prin reintegrare în familia biologică, fie prin declararea adoptabilității ca finalitate.
2. Prioritizarea plasamentului familial la orice familie atestată și indiferent de județ
Conform noilor reglementări, atunci când nu există rude sau afini care să solicite plasamentul unui copil, acesta poate fi încredințat oricărei persoane sau familii evaluate de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care aceasta trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Un alt aspect introdus de Legea 272/2004 este posibilitatea de a dispune plasamentul familial într-un alt județ. Astfel, în cazurile în care anumite județe nu dispun de suficiente familii de plasament sau asistenți maternali disponibili, copiii pot fi transferați într-o familie dintr-o altă unitate teritorial-administrativă (art. 62). Această flexibilitate sporește șansele de a găsi un mediu familial adecvat pentru copii, reducând astfel riscul plasării acestora în centre de tip rezidențial.
3. Interzicerea plasării în servicii rezidențiale și a tranzitării către acestea din mediul familial de îngrijire
Una dintre măsurile importante adoptate în cadrul noilor reforme este interzicerea plasării copiilor sub vârsta de 7 ani în centre de tip rezidențial (art. 64). Conform acestei prevederi, copiii din această grupă de vârstă pot fi plasați doar în medii familiale, punându-se accentul pe persoanele și familiile de plasament sau pe asistenții maternali. Excepțiile de la această regulă sunt foarte limitate și se aplică doar copiilor care prezintă deficiență/afectare funcțională completă. De asemenea, legea interzice transferul copiilor din îngrijirea familială în centre de tip rezidențial (art. 73), ceea ce ajută la evitarea instituționalizării copiilor care au beneficiat anterior de un mediu familial, consolidând stabilitatea și continuitatea îngrijirii acestora.
4. Protejarea datelor familiei de plasament
Pentru a asigura confidențialitatea datelor personale, reforma legislativă interzice comisiei pentru protecția copilului sau instanței care dispune plasamentul să dezvăluie informații despre familia sau persoana de plasament către părinții biologici ai copilului (art. 67). Aceasta include informații sensibile precum adresa, veniturile, bunurile, starea medicală și psihologică. Prin această măsură, se protejează siguranța și intimitatea familiilor de plasament, în conformitate cu Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și Legea nr. 129/2018. Această măsură sprijină atât protecția copilului, cât și integritatea procesului de plasament.
5. Măsuri pentru reintegrarea în familia biologică
Pentru a asigura o reintegrare eficientă și sigură a copilului în familia biologică, noile reglementări impun standarde mai clare pentru acest proces. Astfel, pentru ca o măsură de protecție să fie încetată și copilul să fie reintegrat în familia biologică, părinții trebuie să participe la sesiuni de consiliere destinate dezvoltării competențelor parentale (art. 73). În plus, autoritățile sunt obligate să monitorizeze modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc responsabilitățile față de copil timp de cel puțin doi ani (art. 74). Această monitorizare asigură că reintegrarea este de durată și că părinții sunt pregătiți să îngrijească copilul corespunzător, iar în cazurile în care apar probleme, autoritățile pot interveni pentru a oferi sprijinul necesar.
Astfel, prin reducerea birocrației, accelerarea termenelor de soluționare a cazurilor și orientarea către plasamente în mediu familial, noul cadru legislativ își propune să ofere o protecție mai eficientă copiilor vulnerabili și să încurajeze integrarea lor în familii permanente. Aceste reforme ar putea avea un impact pozitiv pe termen lung, deși efecte imediate nu au întârziat să apară. În doar câțiva ani a crescut considerabil numărul de copii care sunt declarați adoptabili, a scăzut numărul total al copiilor din sistemul de protecție și a crescut numărul adopțiilor, chiar dacă încă mult sub nivelul la care ar trebui să ajungem la nivel național.
Vă mulțumim pentru colaborare și vă dorim
Sărbători fericite alături de cei dragi!
Cu recunoștință,
Anca Baloc
PR Tzuby’s Kids
