Sărbătoarea care bate la ușă este Halloweenul, o sărbătoare a mascaților, costumați sau deghizați în diverse forme care mai de care mai hidoase. Privim la practicile lor, ale acelora care așteaptă sărbătoarea (pentru multe popoare este a doua, ca importanță, după Crăciun) și ne îngrozim. Ce este evident totuși în această sărbătoare este că poartă masca o vreme, apoi omul și-o dă jos, o păstrează până anul următor ca să o ia de la capăt.
Mesajul este vizibil: Atenție, ne punem măștile! Toată lumea se amuză sau se îngrozește, după caz, dar curând oamenii se obișnuiesc cu această practică ocultă și nu o condamnă așa de tare, pentru că ne place să vedem lucruri noi, inedite. Evident, condamn această sărbătoare, o consider ocultă și cu rădăcini malefice, nu o promovez, nu o susțin, nu sunt interesat de ea. De asemenea, mai este și campania electorală și măștile pentru toate gusturile asociate ei, dar ele vor fi date jos cât de curând, e o practică cu care ne-am obișnuit deja.
Ce mă intrigă mai mult este că în rândurile noastre, creștine, purtarea măștii este la modă, nu o dată pe an în 31 octombrie, ci zilnic, în mod special în zilele de biserică. Suntem cei mai buni confecționari de măști, mâinile „sfinte” știu să fabrice măști pentru toate gusturile. Le poartă ei, acei ,,sfinți” cu ,,vechime” în rândurile creștinilor, dar le transmit și altora. Avem măști de duminică, de marți, de vineri, de nuntă, de înmormântare, de sărbătoare.
Este dezgustător să vezi creștini care promovează purtarea măștilor și o transmit, poate involuntar sau nu, generațiilor următoare. Fie că ne place sau nu, copiii vor fi copiile noastre, vor trăi așa cum am făcut-o noi. E dificil să fii autentic, sincer, transparent, prin urmare, îndeletnicirea aceasta este la îndemână, chiar productivă. Purtarea măștilor este o practică, chiar dacă nu e recunoscută în mod oficial, ea este evidentă. Știm să zâmbim într-un mod fals, suntem diplomați într-un mod viclean, scotocim după informații personale pe care să le folosim mai târziu ca grenade, ne pricepem să ne dăm drept alții, iar când suntem constrânși (de obicei, în conflict sau confruntare) să ne arătăm adevărata față, nu ne mai recunoaștem.
Identitatea omului, a creștinului, din păcate, nenăscut din nou, se vede atunci când nu mai are nimic de câștigat, când i se atinge orgoliul și când se vede amenințat. Masca religioasă este cea mai periculoasă. Nu este atât de vizibilă, dar este distrugătoare. Din cauza purtării acestor măști, bisericile trec prin durere, prin dezbinare, iar cei sinceri din lume nu vor fi atrași niciodată spre o viață trăită în acest mod.
De ce n-ai impact la locul de muncă sau între vecini? Cercetează-te. Oameni de la care te-ai fi așteptat să fie maturi și cu principii, să predice prin faptele lor, să aducă oameni la Hristos, să fie mărturii vii în lume, de fapt sunt niște fabricanți de măști pe care le transmit multora prin diverse tertipuri. „Morminte văruite” cum spunea Mântuitorul, smochini încântători când sunt priviți, dar fără roade. Creștini de la care te-ai fi așteptat să rodească, cu ani mulți pe calea credinței, oameni care cunosc Biblia din scoarță-n scoarță, de fapt sunt păstrători de tradiții și preocupați de „a da bine”, deghizați, în funcție de situație.
Când sunt împărțite măștile, se instalează paranoia, oamenii nu mai au încredere în cel de-alături, fiecare își imaginează propriul scenariu, pentru că nu mai știi dacă e adevărata față sau e o mască. Lipsește nașterea din nou, lipsește integritatea, lipsește caracterul transformat pe care Domnul l-a promis odată cu „făptura nouă”. Hristos a venit să demaște tot ce a fost mascat, i-a intrigat pe toți purtătorii de măști, pe farisei. Asta se întâmplă întotdeauna când apare demascarea, e urmată de tulburare și complot.
Frați creștini care încă mai folosiți măștile care vă convin, dați-le jos, vine ziua în care veți fi demascați și va fi o rușine și o durere fără margini! Întoarceți-vă la Hristos, Dumnezeul care poate ierta, care transformă astfel încât să trăiți normal, autentic, sincer, curat. Abia când nu-ți vei mai ascunde rănile, trecutul, te vei vulnerabiliza evidențiind harul Lui care te-a eliberat, vei avea cu adevărat impact în jurul tău!
Sorin Cigher, pastor
30 octombrie 2024
