De unde știți că sunteți lider? Verificați și vedeți dacă este cineva care vă urmează. Acești urmăritori sunt cei care ne arată că are loc un fel de conducere. John Maxwell, autor de renume mondial și autoritate în conducere, a spus odată:
„Dacă consideri că ești un lider și nu este nimeni care să te urmeze, faci doar o plimbare.”
Conduceți – sau mergeți doar la plimbare?
În evaluarea impactului conducerii, trebuie adresată o întrebare importantă: de unde au oamenii dorința de a urma – și apoi, de unde au ei dorința de a urma pe cineva anume? De ce nu se mulțumesc ca, pur și simplu, să-și urmeze propriul curs?
Mulți lideri presupun că oamenii îi urmează datorită abilităților de persuasiune, carismei, realizărilor, lucrurilor pe care le oferă, faimei sau altor calități sau atribute. Acest lucru este adesea adevărat în domeniul leadership-ului în afaceri, unde liderii sunt adesea recunoscuți pe baza personalităților și realizărilor personale. Oamenilor le place să-i urmeze pe oamenii care par că fac ca lucrurile să se întâmple.
Cu toate acestea, nu se întâmplă întotdeauna așa. În domeniul conducerii spirituale, este important să înțelegem că Dumnezeu este cel care îi face pe oameni să-și dorească să urmeze, să înceapă să urmeze și apoi să continue să urmeze un anumit lider. Acesta este liderul pe care Domnul l-a numit și l-a uns pentru scopurile Sale.
Regele David al Israelului a fost cel care a recunoscut că Dumnezeu este cel „care-mi supune pe poporul meu” (Psalmul 144:2). Chiar înainte de a-și asuma responsabilitățile regale, David a devenit conștient de acest lucru. Dar el a putut experimenta acest principiu pe deplin după ce și-a asumat funcția de nou rege al Israelului, înlocuindu-l pe regele Saul cel profund viciat.
Capitolul 12 din cartea 1 Cronici a Vechiului Testament prezintă o descriere interesantă a modului în care oamenii au ales să se pună sub conducerea lui David, s-au alăturat cauzei sale și l-au recunoscut drept conducătorul desemnat de Dumnezeu. Până în acel moment, David a arătat loialitate față de Saul, predecesorul său. Era mulțumit să aibă încredere în Dumnezeu și era hotărât să-și îndeplinească misiunea vieții. Cu toate acestea, el nu era încă acompaniat de oamenii cheie necesari, care să fie alături de el în eforturile sale – în special o armată care să-l apere pe el și pe poporul său de grupările inamice.
Pentru a-și câștiga adepții de care avea nevoie, David nu a pus reclame în ziare și nici nu a pus afișe în jurul orașului. El credea, pur și simplu, că Dumnezeu, care i-a oferit atâtea lucruri în viață îi va oferi și această „echipă” necesară de oameni. Domnul și-a asumat responsabilitatea de a mobiliza și îndruma către David indivizi-cheie din toate sferele societății israelite, pentru a accepta porunca lui și a se alinia cauzei sale.
Citim despre acest lucru în 1 Cronici 12:22, care spune:
„…Și din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu”.
David a putut experimenta atunci minunea conducerii, Dumnezeu fiind cel care a selectat și adunat o echipă de adepți și colaboratori care dețineau un caracter evlavios. Aceștia s-au dovedit a fi lideri fideli, capabili să îndeplinească sarcinile care le-au fost date.
David a devenit un exemplu viu al unui proverb pe care fiul său, Solomon, avea să-l scrie ani mai târziu, după ce și-a asumat domnia peste Israel. Solomon a observat:
„Când este răscoală într-o țară, sunt mulți capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte” (Proverbe 28:2).
Autor: Jesus Sampedro
