În urmă cu câțiva ani, un prieten mi-a sugerat ca odată pe trimestru să mă retrag la un centru de recreere pentru a-mi planifica afacerea. El a spus că acest lucru l-a ajutat să-și mențină obiectivele personale și pe cele ale afacerii. Fiind o persoană orientată spre obiective, i-am luat în serios sugestia și am început să acționez în conformitate cu ea. Mi-am făcut timp pentru a mă deconecta și a sta în liniște, pentru a-mi aduna gândurile și a cugeta mai clar, departe de zgomotul de acasă și de la locul de muncă.
Conform planului lui Dumnezeu, de-a lungul timpului, prin călătoria și creșterea mea spirituală, acel timp de retragere trimestrială a devenit mai puțin axat pe afaceri, ci l-am utilizat pentru a fi singur cu Dumnezeu. Acum este unul dintre cele mai importante ritmuri spirituale din viața mea. Fără el, am constatat că sănătatea mea spirituală slăbește.
În Scriptură găsim multe precedente în acest sens. Această retragere, în liniște, pentru a fi singur și a ne elibera de zgomotul și haosul vieții de zi cu zi a fost o practică importantă pentru majoritatea oamenilor pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-și îndeplini scopurile. Chiar și Isus Hristos a avut nevoie de aceste momente de liniște:
„După ce a dat drumul noroadelor, s-a suit pe munte să se roage singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo” (Matei 14:23).
Aceste momente de liniște și retragere erau fost importante pentru poporul Israel din multe privințe. De exemplu, începutul Psalmului 46 ne oferă aceste cuvinte de asigurare:
„Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor”.
Transmit aceste cuvinte ceea ce se întâmplă câteodată în viețile noastre?
Spre sfârșitul psalmului, în loc să fim îndemnați să ne „sculăm și să facem ceva!”, ni se spune exact opusul:
„Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc peste pământ” (Psalmul 46:10).
Chiar și atunci când ne aflăm în mijlocul problemelor putem să experimentăm pacea și liniștea atâta timp cât ne concentrăm asupra lui Dumnezeu.
Gândindu-mă la experiența pe care am avut-o în timpul acestor perioade de retragere, îmi dau seama cum acestea reflectă o mare parte din călătoria mea spirituală și creșterea spre o viață de intimitate cu Isus. Iată două puncte cheie pe care le-am învățat:
- Trebuie să mă îndepărtez frecvent de zgomotul vieții de zi cu zi și să mă apropii de Dumnezeu pentru a auzi ceea ce Dumnezeu dorește să îmi spună.
- Chiar și atunci când viața pare să meargă bine (așa cum aceasta poate fi definită de mintea mea umană limitată și defectuoasă), Dumnezeu mi-a pregătit ceva mai bun decât îmi pot imagina. El mă iubește, iar planul Său pentru viața mea, deși poate fi destul de diferit de viața mea actuală, mă va face fericit.
Obișnuiesc deseori să îi întreb pe oamenii de succes, indiferent dacă sunt sau nu ucenici ai lui Isus, unde se situează viața lor din punct de vedere calitativ pe o scară de la 1 la 5. Fără să luăm în calcul partea financiară, ci gândindu-ne la general: cât de bună este viața dumneavoastră? Majoritatea spun că sunt „ok” și își clasează viața „undeva la intervalul 4”. Imaginați-vă acum că această scară ajunge la 10. Cum vă simțiți, știind că există un alt nivel de bucurie, pace și împlinire de care nici măcar nu sunteți conștient?
În următoarea ediție a Manei de luni, a doua partea a acestei serii va oferi câteva sugestii practice despre valorificarea timpului pe care îl petrecem singuri, pornind de la niște pași simpli care mi-au fost de ajutor în propria mea dorință de a mă retrage și de a petrece un timp liniștit pentru gândire, planificare și reflecție.
Autor: Gary Tenpenny
