A fost pus în mormânt. Un om cu suflet mare și-a oferit serviciile de înmormântare pentru că Îl iubea pe Isus. Mormântul a fost sigilat, apoi fariseii și-au adus aminte că este nevoie să fie păzit, de teama învierii. S-au organizat străji ca nu cumva ucenicii să invadeze mormântul, apoi să inventeze învierea. Fiecare, în liniște, își plânge mortul. Timp de doliu în rândul rudeniilor și al prietenilor. Nu avem descris nimic în Scriptură despre ce s-ar fi petrecut în ziua de sabat, de sâmbătă. Știm că nimeni nu vorbește, nimeni nu îndrăznește să vocifereze, ucenicii stau pitiți în casele lor de teamă să nu urmeze și ei, dacă liderul lor a fost capturat…, doar că mai aveau de așteptat multă vreme până când teama aceasta urma să se materializeze, peste ani, ca martiri. Confuzia a fost mare, surprinderea pe măsură și în rândul romanilor, a fariseilor, a cărturarilor, dar și a ucenicilor.
Oare ce discuții purtau cu ușile închise? Ce spuneau fariseii în timpul acesta în care Isus a fost în mormânt? Își puneau întrebări cu privire la diviniatea Lui? Se gândeau ei la ceea ce a spus de-a lungul timpului cu privire la El? Erau pregătiți să primească realitatea cu care urmau să se confrunte? Moartea a fost sigură, dar pentru ei, învierea era ceva care să le trezească teamă? S-au înfricoșat cu privire la adevărul spus de Isus? De ce au cerut să fie păzit mormântul? Credeau ei în minuni? Dacă minunea învierii s-ar întâmpla, posibil să-și fi făcut scenarii, cum vor rezolva problemele pe care le-au generat celui omorât? S-au gândit că trebuie să facă tot ce le stă în putință să oprească până și învierea? Da, au încercat să-L oprească pe Dumnezeu să își manifeste puterea, dar la răstignire nu au reușit. Acel întuneric și apoi cutremurul de pământ au fost semnale clare pentru ei că Cel de pe cruce nu este oricine, ci este Dumnezeu! Ceea ce s-a scris deasupra capului, într-adevăr era!
Liniștea de dinaintea tulburării lor a fost evidentă. Nu știu cât de liniștiți au putut dormi martorii morții, dar cât de multă pace au avut aceia care au semnat sentința la moarte a unui om nevinovat? Câtă liniște au avut în conștiința lor aceia care au tratat un om care nu s-a apărat și nu a opus rezistență, pentru că era nevinovat? Da, în fața Adevărului, rămâi fără cuvinte! Nu mai ai ce spune, rămâi mut, pentru că Dumnezeu vorbește și are ultimul cuvânt! Chiar și prin această liniște de mormânt Dumnezeu ne comunică faptul că nu a uitat de nimeni! Liniștea de după zbuciumul de la Golgota ne transmite că El, acolo, a biruit totul și a câștigat lupta! De acum putem fi liniștiți că El a purtat păcatele noastre, El a plătit totul pentru noi, în locul nostru! El aduce liniștea de care avem nevoie, experimentați-o! Omul care primește iertarea la cruce ajunge să trăiască cea mai frumoasă experiență de liniște interioară!
Sorin Cigher
Pastorul Bisericii Baptiste „Sion” din Sibiu
