Un episod interesant, pe care evanghelistul Luca îl menționează, este legat de o scenă la templu, unde o femeie văduvă dăruiește doi bănuți. Nebăgată în seamă de nimeni, dar observată de Isus, această femeie ne dă o lecție cu privire la dărnicie. Morală acestui pasaj mic, este că nu contează suma oferită, cât inima cu care dai; nu cantitatea, cât calitatea.
Negreșit dărnicia este o disciplină spirituală care produce satisfacție interioară și creștere spirituală, (pe lângă folosul adus beneficiarului, sau beneficiarilor), cu condiția să fie făcută cu o motivație corectă. Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi. Dărnicia are rolul de a ne exprima recunoștința față de El și sensibilitatea față de cei în nevoi. Dărnicia este un act de dragoste, de aceea trebui făcută sacrificial. Trebuie să coste ceva. În acest fel femeia a dat mai mult, pentru că comparativ cu venitul ei, suma aceea era mare. Ceilalți dăduseră din surplus, o sumă cu siguranță consistentă, însă lipsa acestei sume nu le afecta bunăstarea, sau nivelul de trai. Nu cred că acest pasaj ne învață să ne neglijăm nevoile și să nu mai avem nimic pentru noi, sau pentru familie, dar este important atunci când dăruim să o facem consistent dacă ne raportăm la venitul nostru. Fiecare știe cât poate da, dar atunci când dă, să o facă cu toată bucuria și recunoștința.
În anul 4 de studenție, s-a organizat în București o grevă împotriva taxelor pe care guvernul dorea să le pună pentru examenele de restanțe, respectiv măriri de notă de la finalul anului. Din toate colțurile țării ne-am adunat studenți pentru a mărșălui pe străzile capitalei în încercarea de a sensibiliza autoritățile. Am simțit un puternic imbold să mă alătur acestei manifestări de protest pe care am considerat-o justă. Când am plecat din Constanța, efectiv nu am știut unde o să dorm, sau unde o să mânânc. Eram pregătit mental efectiv să stau pe străzi până când se termina protestul. În gară m-am întâlnit cu o prietenă de familie, care auzind ce aveam de gând să fac mi-a oferit o pungă cu sărățele de casă făcute de bunica ei pentru drum. În câteva ore ea avea să ajungă la apartamentul unde locuia, așa că nu avea nevoie mare de ea. Ce bine mi-a prins acea pungă cu sărățele. În tren, un student mi-a oferit un număr de telefon pentru situația în care nu aveam unde să dorm în seara respectivă. Ajuns în București, la sediul central de unde se organiza marșul, resposabila cu managementul studenților m-a repartizat la un cămin de la Leu. Am nimerit într-o cameră cu doi studenți care mi-au oferit din ce aveau ei, un bol cu cartofi prăjiți. În camera erau trei persoane, dar una era plecată la o petrecere, așa că am putut să dorm în patul ei în noaptea aceea.
Acești băieți pe care nu-i cunoșteam și pe care nu i-am mai văzut niciodată mi-au dat din puținul lor, din spațiul lor, din viața lor. Cred că aceasta este esența dărniciei: să dai ceva din tine, din viața ta. Dărnicia este un act de închinare, de recunoștință față de Dumnezeu pentru tot ce ți-a dat El și prin care îi spui: Mulțumesc, recunosc că tot ce am, am de la Tine și la rândul meu vreau să fiu bun cu alții, așa cum ai fost tu cu mine.
O persoană dragă mie, implicată într-o organizație ce se ocupă de persoane defavorizate și abuzate, îmi spunea că a făcut o campanie de strângere de haine pentru nevoile celor din centrul respectiv. A mers pe la mai multe firme și i s-au adus câteva haine purtate, cu defecte, nespălate, cu urme de transpirație sub braț și jegoase la guler. Revoltată, le-a adus înapoi și le-a spus celor responsabili că ei sunt capabili să ofere de sărbători sume considerabile pentru a cumpăra cadouri scumpe pentru copii angajaților din firmă, dar nu sunt în stare să ofere ceva de calitate acelor care erau cu adevărat în nevoie. Mustrarea a prins, pentru că i s-a umplut porbagajul cu produse bune, nou-nouțe.
În Vechiul Testament Dumnezeu cerea să se dăruiască primul rod din turmă, sau din recoltă, ce era mai bun. Nu trebuia să aibă cusur și trebuia dăruit primul. Esența dărniciei este să dai ceva valoros, ceva care să te coste, ceva din tine, din dragoste. Nu la fel a făcut Dumnezeu dăruind ce avea mai bun, pe Fiul Său Preiubit?
Dr. Mihai Tudor Gavrilă
