Implicarea în politică este biblică? Haideți să parcurgem epistolele NOULUI TESTAMENT pentru a descoperi un răspuns.
Faptele Apostolilor – demonstrează o comunitate unificată și egală, care este guvernată de consiliu, consens și majoritate; ilustrează necesitatea de a vorbi adevărul cu putere; propune noi forme de cetățenie. De asemenea, arată nevoia de libertate religioasă.
Romani – arată valoarea guvernării seculare. În mod crucial, afirmând că autoritatea politică „este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău” (Romani 13:1-4), Pavel afirmă că autoritatea politică vine de la Dumnezeu în folosul nostru.
1 și 2 Corinteni – identifică înțelepciunea defectuoasă a filozofiilor goale și stabilește nevoia de referință morală dincolo de ideologiile umane; invită credincioșii să modeleze noi forme de comunitate; conturează ideea împăcării și apreciază suferința pentru ceea ce este corect.
Galateni – explică libertatea radicală și totală dată de Hristos – că Evanghelia are nevoie și susține libertatea.
Efeseni – descrie responsabilitatea umană în bătălia spirituală care informează autoritatea pământească; afirmă cum biserica trebuie să comunice „înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu conducătorilor și autorităților din tărâmurile cerești”.
Filipeni – încurajează smerenia și speranța în fața suferinței și amendează abuzurile legate de statutul social.
Coloseni – afirmă supremația lui Hristos în toate lucrurile, afirmând că „toate lucrurile au fost create prin El și pentru El … și doar prin El toate lucrurile se țin împreună” (Coloseni 1:16-17); și solicită rigoare intelectuală pentru a contesta filozofiile goale și tradițiile umane.
1 și 2 Tesaloniceni – confirmă valoarea și demnitatea muncii și afirmă necesitatea statului de drept.
1 și 2 Timotei – îi obligă pe credincioși să se roage pentru guvern “în primul rând”; valorizează conducătorii maturi și încurajează tinerii să se implice; explică rolul carității; ne avertizează despre corupția pe care o poate aduce averea; descrie o societate fără de Dumnezeu.
Tit – discută despre autoritatea între diverse grupuri sociale.
Filimon – se ocupă de sclavie și de muncă.
Evrei – confirmă structura de autoritate a cerului, egalitatea tuturor oamenilor în fața lui Dumnezeu și modul în care justiția nu poate fi separată de milă.
Iacov – explică modul în care faptele trebuie să însoțească cuvintele; că favoritismul este interzis în conducere; că concentrarea pe dezvoltarea unui bun limbaj și comunicare este esențială pentru conducere și cum înțelepciunea care vine de la Dumnezeu diferă substanțial față de înțelepciunea pământească.
1 Petru – confirmă că toată autoritatea este rânduită de Dumnezeu și că supunerea este necesară chiar și în timpul persecuției.
2 Petru – afirmă valoarea unei conștiințe corecte și a unei bune învățături pentru lideri; și nevoia de a răspunde la rău cu bine.
1, 2 și 3 Ioan – descrie natura instituțională a păcatului; și necesitatea de a avea modele de lideri buni.
Iuda – atacă modele proaste de conducători și arată cum, atunci când este abuzatoare, autoritatea poate fi răsturnată.
Apocalipsa – afirmă stăpânirea Împărăției lui Dumnezeu deasupra imperiilor pământești; îi cheamă pe creștini să conducă și să slujească; condamnă pe cei care și-au pus credința în bani și putere și promite o concluzie în care justiția este de neevitat. Acesta arată cum răscumpărarea în Iisus Hristos nu se limitează la niciun domeniu al creației. Nu numai persoane, dar și națiuni, împărății, întreaga creație va fi răscumpărată.
Cristian Galea
Candidat la Primăria Arad
