Astăzi se împlinesc 62 de ani de la nașterea regretatului Mihai Ciucă, cercetător istoric, a cărui lipsă dintre noi o vom resimți cu siguranță încă mult timp.
A făcut parte dintr-o familie a cărei linie paternă, cel puțin, are câteva trăsături demne de a fi menționate. Tatăl lui Mihai, Constantin Ciucă, deși a fost om simplu, tehnician la Uzina Progresul Brăila, a avut o plăcere remarcabilă de a cunoaște și de a studia revistele Magazin Istoric. Mihai a avut un unchi, Iosif Ciucă, care a absolvit Facultatea de istorie de la Iași ca și șef de promoție, și a fost profesor de istorie la Liceul de Matematică-Fizică Nicolae Bălcescu din Brăila. Alți doi unchi, Eugen Ciucă și Pit Ciucă, deși erau ingineri în meserii tehnice, erau de asemeni pasionați de istorie. La întâlnirile lor de familie, plăcerea lor era să discute istorie.
Aneta Ciortuz, mătușa lui Mihai (și mama mea) a avut de asemeni o memorie excepțională a numelor, numerelor și evenimentelor.
Bunica Elisabeta Ciucă, născută Morar, avea o memorie deosebită pentru neamuri și rude. A descoperit veri de gradul al III-lea sau al IV-lea ai soțului, fără să fi copilărit în aceeași zonă. Ea era născută în Curtici, iar soțul și rudele lui erau din județul Brăila. Ea însăși povestea cu ușurință și plăcere, la bătrânețe, povestioare pe care le auzise în vremea copilăriei. Tot dânsa a reținut mental arborele genealogic al familiei Morar, cu toți aparținătorii, pe parcursul a patru sau cinci generații până ce urmașii au reușit să îl pună pe hârtie pentru a nu se pierde nimic. Acest arbore, era destul de stufos, se întindea la momentul consemnării lui pe mai bine de 150 de ani și cuprindea pe alocuri câteva cuvinte despre unele persoane, lucru care face deliciul și la ora actuală când este rememorat.
Străbunicul lui Mihai, Nicolae Morar, om simplu, agricultor de meserie, povestea cu o deosebită plăcere o mulțime de istorioare și întâmplări nepoților, oridecâte ori era solicitat. Lucrul absolut remarcabil este faptul că întotdeauna povestea o poveste cu aceleași cuvinte, fără să modifice nici măcar un singur cuvânt, fapt care a facilitat ca și nepoții să memoreze cuvânt cu cuvânt toate aceste povestioare.
Pe linia familiei Morar s-au evidențiat pe parcursul timpului trei membri care au ajuns la rangul de doctor în domeniul lor: Eugen Prudi, doctor în științe economice, doctorat obținut în Franța, decedat în august 1935. Corneliu Ciucă, profesor doctor la Facultatea de Nave Galați. Liviu Ciortuz, doctor conferențiar universitar la Facultatea de Informatică Iași, doctorat obținut în Franța.
Mihai a învățat în copilărie să cânte la mandolină, apoi a fost pasionat de electronică, în vremea în care electronica era la începuturile ei. Apoi a fost pasionat de fotografie și de colecționarea de documente de familie.
Două trăsături deosebite se pot contura (cel puțin) pe linia străbunicilor paterni ai lui Mihai: memorie excepțională și logică excepțională. Mihai a avut harul să beneficieze din plin de ambele trăsături. Trebuie menționat faptul că acestea, în cazul lui Mihai, nu au fost dezvoltate deloc de școală, ba dimpotrivă, fără să cunosc prea multe detalii, cred că au fost o problemă pentru sistemul socialist de învățământ. Cred că nici nu ar fi avut instrumentele necesare pentru o capacitate ca a lui Mihai! Acestea, memoria și logica, desigur, au fost împletite cu un traseu istoric personal pe care numai Dumnezeu îl putea croi, în Școala Lui, astfel încât să rezulte lucrările lui Mihai, încununate de geniala lucrare „Baptiștii din Romania- Pionierii”.
Încă îi resimțim dureros lipsa dar,
Soli Deo Gloria!
Tiberiu Ciortuz,
Verișorul lui Mihai Ciucă
