Se spune adesea că viața nu este un sprint, ci un maraton. Spre deosebire de un sprint – o cursă care se termină aproape la fel de repede cum începe – un maraton este o cursă lungă și obositoare care necesită persistență, perseverență, durere și răbdare. Cu toate acestea, recent mi-am dat seama că o viață de succes ar putea să se asemene mai de grabă cu o cursă de ștafetă.
Într-o ștafetă, patru coechipieri parcurg fiecare o parte a traseului, pasând ștafeta următorului alergător, până când toți cei patru își finalizează segmentele. Ideea este aceea de a face cu succes schimburile de ștafetă și de a termina înaintea celorlalte echipe concurente. Dar nu contează cât de repede alergi dacă nu reușești să pasezi ștafeta.
Viitoarele Jocuri Olimpice de vară, care vor avea loc la Paris, în Franța, subliniază importanța pe care o are înmânarea ștafetei. În timpul Jocurilor Olimpice de vară din 2008, atât echipa de ștafetă masculină, cât și cea feminină din SUA ar fi avut mari șanse să câștige. Cu toate acestea, în timpul semifinalelor, alergătorii ambelor echipe și-au scăpat ștafetele, acest lucru descalificându-i.
Este interesantă această anecdotă, dar ce legătură are ea cu noi, cei care ne câștigăm existența zilnică pe piața globală a muncii? Pur și simplu – fie că ne dăm seama sau nu, cu toții purtăm „ștafete” pe care în cele din urmă trebuie să le transmitem altcuiva.
În calitate de autor, am scris cărți despre trei companii familiale multi-generaționale. Două dintre acestea au sfidat statisticile, nu doar supraviețuind ci și prosperând în a patra generație de conducere de familie. Per ansamblu, mai puțin de 33% dintre companiile de familie supraviețuiesc până la a doua generație; mai puțin de 15 la sută ajung la a treia generație și doar aproximativ 4 la sută ajung la a patra generație cu membrii familiei la cârmă. Cei care au reușit au „pasat ștafeta” în mod eficient, păstrându-și viziunea, misiunea și valorile originale.
Chiar dacă nu faceți parte dintr-o companie de familie aveți și dumneavoastră o ștafetă de predat. Este posibil să sperați la o promovare în cadrul organizației, să vă gândiți să ocupați un alt loc de muncă atunci când va apărea oportunitatea sau chiar să vă gândiți la pensionare. Cine va prelua slujba dumneavoastră când veți pleca? Dacă sunteți într-o funcție de conducere, într-un mod ideal aceștia vor continua munca, sau vor face lucrurile mai bine. Acest lucru se numește de obicei „planificarea succesiunii”. Noi l-am putea numi „pasarea ștafetei”.
Luați în considerare familia pe care o aveți. Dacă aveți copii, doriți ca ei să învețe și să imite valorile dumneavoastră personale, să perpetueze tradițiile de familie, iar dacă sunteți un ucenic al lui Isus Hristos să îmbrățișeze aceeași credință și aceleași principii după care trăiți? Cum aveți de gând să „ pasați ștafeta” în casa dumneavoastră?
În Biblie găsim multe exemple de „predare a ștafetei”. De exemplu, cea dintre Moise și Iosua în conducerea israeliților. Ilie și Elisei slujind ca profeți ai lui Dumnezeu. Isus Hristos și ucenicii Săi. Preferatii mei sunt Pavel și Timotei. Îndemnul lui Pavel către tânărul Timotei este o descriere verbală perfectă a unei curse de ștafetă din viața reală și a predării ștafetei: „Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” ( 2 Timotei 2:2).
Aceeași idee a transmis-o și Isus când le-a poruncit discipolilor Săi „să faceți ucenici din toate neamurile… învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). Domnul Isus era pe cale să-i părăsească și știa că misiunea Sa va reuși numai dacă aceștia vor preda ștafeta generațiilor viitoare de credincioși.
de Robert J. Tamasy
