În timp ce mergi spre serviciu, conform programului, mintea ta se gândește deja la planurile pe care le ai în ziua respectivă: întâlniri, termene limită, sarcini specifice sau proiecte la care vrei să lucrezi sau pe care dorești să le finalizezi în sfârșit. Te simți complet în control, dar la un moment dat realizezi că de fapt nu ești.
Una dintre certitudinile vieții și ale muncii este cât de incerte pot fi lucrurile. Poetul scoțian Robert Burns a fost cel care a observat: „Planurile cel mai bine puse la punct de către șoareci și oameni se risipesc adesea”. Altfel spus, așa-numita „Lege a lui Murphy” spune – dacă este posibil ca ceva să meargă rău, va merge rău. Tocmai în momentul în care începem să credem că deținem controlul, circumstanțele pot conspira pentru a dovedi că nu suntem în control.
În calitate de jurnalist am trăit această lecție grea de multe ori. La începutul carierei mele, când lucram la un ziar zilnic, de multe ori credeam că am finalizat configurația primei pagini, ca mai târziu să primesc o alertă conform căreia tocmai avusese loc un accident tragic. Termenul limită pentru trimiterea ziarului spre tipografie se apropia, dar știam că această știre de ultimă oră nu poate fi ignorată. Dintr-o dată simțeam că lucrurile au scăpat de sub control. Din fericire, când se întâmpla acest lucru cel mai experimentat din firmă, editorul manager, venea în ajutorul meu.
Pe când eram redactor de revistă s-a întâmplat de multe ori ca articolele pe care plănuiam să le folosim să nu se materializeze și să fim nevoiți să trecem rapid la planul B. Situațiile de genul acesta au spulberat orice idee că eram „în control”. Înainte să devin un urmaș al lui Isus Hristos și să descopăr puterea rugăciunii, primul meu impuls era să mă panichez. Chiar și mai târziu în cariera mea, sentimentul că am scăpat lucrurile de sub control a fost întotdeauna tulburător.
Faptul că mi-am lăsat viața în mâna lui Hristos s-a dovedit a fi un lucru transformator din mai multe puncte de vedere. Unul dintre ele a fost că am învățat cum să gestionez momentele inevitabile în care lucrurile mi-au scăpat de sub control. De fapt, unul dintre primele versete din Biblie pe care le-am memorat abordează acest lucru direct. Proverbele 3:5-6, pe care am ajuns să-l consider „versetul vieții” mele, ne oferă acest îndemn:
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările”.
De multe ori mă chinui să navighez în locuri necunoscute. Sistemul de poziționare globală (GPS) de pe smartphone-ul meu este un instrument valoros. Dar viața și munca nu ne oferă hărți sau GPS care să arate cea mai bună direcție. Din acest motivul încrederea în călăuzirea lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu pot înțelege ce face El sau unde mă duce, a devenit atât de vitală. Iată câteva dintre principiile pe care le-am învățat:
Recunoașterea dependenței de Dumnezeu
Pentru a nu ne pierde pe cale este crucial să-l așezăm pe Dumnezeu pe primul loc în planurile și acțiunile noastre și să ne încredem în El.
„Încrede-te în Domnul și fă binele… Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima… Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El!” (Psalmul 37:3-7).
Să ne bazăm pe corecția pe care o face Dumnezeu
Atunci când călătorim este important să știm când să ieșim de pe drum și când să rămânem pe drumul principal. Același lucru este valabil atunci când negociem cursul vieții noastre, chiar și la locul de muncă.
„Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii” (Proverbe 16:9).
Dumnezeu ne ține în mână viitorul
De multe ori planurile noastre eșuează pentru că nu știm ce ne stă în față. Prin credință noi știm că Dumnezeu deține controlul.
„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde” (Ieremia 29:11-14).
Robert J. Tamasy
